[Da, stiu ca titlul pare a fi un non-sens. Insa daca aveti rabdarea sa cititi pana la sfarsit, o sa intelegeti legatura :)]

Chiar am simtit anul asta ca a fost Craciun: am fost la colindat 2 zile, prima data la [fosti] colegi, pe urma la prieteni.
Chiar daca a fost rece in noaptea de Ajun, noi eram prea entuziasmati de revedere si sarbatoare in sine ca sa insistam pe aspectul asta, insa nu prea iti venea sa crezi ca e Craciun daca nu era alb in jur. Asa ca ne-am pornit usor, pe la 9, in seara de Ajun, la colindat. Si-am cantat, dar ne-am mai si incurcat sau balbait putin :D. Am povestit intr-una, incepand cu recapitulari a intamplarilor de cand nu ne-am mai vazut si terminand cu povesti ce tin de “la anul”. Am fost primiti cu caldura si cu buna-dispozitie peste tot.
M-am bucurat sa observ ca ne-am maturizat [nu e vorba de mine, este o constatare generalizata asupra tuturor celor cu care am interactionat Craciunul asta]: nu mai aruncam cu replici ca sa ne protejam orgoliul, discutiile pe teme mai serioase isi fac loc printre restul si sunt tratate ca atare, suntem constienti ca avem o gramada de alternative la dispozitie pentru a ne simti bine, fara a apela la alcool sau alte stimulente cu urmari nedorite.

Am gasit si cadouri sub brad, in functie de indicele de cumintenie, vorba Mirunei: un trening super, din material din-ala ca de plus, subtire dar super calduros, o bluza si cateva Jolidoane. Si pe langa astea, multa dispozitie si voie buna. Aaaa, era sa uit cel mai tare cadou: o excursie pana la Cavnic, la schi. Initial, programasem sa mergem numai noi doi, dar am aflat ca o colega vroia sa mearga si ea cu ceva prieteni. Si uite asa, neplanificat, de la 2 persoane, am ajuns sa fim 4 masini pe drumul inspre Cavnic. Si am mai si recrutat lume de pe drum. Chiar ziceam, ca nici daca planificam excursia din timp, nu ne-am fi adunat atatia [numai noi ne-am intors in aceeasi zi, restul au ramas si peste noapte].
Asa ca, toate semnele anuntau o zi de distractie, voie-buna si schi pe saturate.Ce-i drept, doar o zi, ca sa avem timp sa ne ocupam si de ultimele finisaje si pentru ca eu luni trebuia sa ma duc la servici. Da, stiu ca azi e luni, si stiu c-am zis trebuia.
Ideea e ca a fost frig, pe partie era muuuuulta gheata, si eu am cam tras cateva trante. Nimic neobisnuit, asa-i? Doar ca… legaturile de la schiurile mele erau prea stranse. Si nu mi-au sarit din picioare in momentul impactului. Asa ca m-am cam ales cu o durere de genunche.
Inca nimic deosebit, ca era frig afara, mie mi-era frig si nu prea simteam eu mare lucru. Dar sa vezi acolo show cand am intrat la caldura! Pe masura ce trecea timpul, mi se incalzea piciorul si genunchele ma durea tot mai tare. Am ajuns sa nu mai pot calca pe el fara sa ma doara.
Asa ca ieri m-a dus Iubi la urgente, ortopedie. Si cei de colo, dupa doua intrebari, un indoit de genunche si cateva foi completate, mi-au pus piciorul in ghips pe 7 zile, cu posibilitate de prelungire. Eu eram chiar amuzata de patanie, considerand ca diagnosticul e “entorsa de genunche”. Dar, dupa cum a zis medicul, pentru ca nu are incredere in mine ca nu o sa-mi indoi piciorul o saptamana, a hotarat sa mi-l imobilizeze.
O saptamana! Si nu orice saptamana, ci chiar aia de Rev…

M-a intrebat lumea daca mai schiez dupa evenimentul asta si daca nu imi contramendez planurile pe Rev. Pai: normal ca o sa mai schiez, dar cred ca mai repede ajung la patinoar decat pe partie o vreme de-acum incolo [ca doar vine stresiunea] si cum sa imi contramandez planurile de rev?! Ce, mai bine sa stau in pat si sa fac ce? Sa ma uit la prostiile de la tembelizor? In concluzie, mama zice ca daca nu numai ca am entorsa la picior, dar m-am si lovit la cap de numai prostii fac…

Sincer, preferam sa merg la servici saptamana asta, sa pot merge la patinoar si sa pot dansa de Rev… Dar se pare ca nu mi s-a aratat sa fie asa… am un examen saptamana viitoare, dar n-am chef de invatat.
De-abia am dormit azi-noapte din cauza bolovanului [pe care scrie SCHI] de pe piciorul meu [mie nu-mi place sa dorm pe spate. Deloc!], si cum atunci cand invat trebuie sa schimb pozitiile ca sa nu amortesc, cred ca la fiecare juma’ de ora de invatat fac o pauza de doua ore… Si oricum, azi nu cred eu ca ma apuc de invatat.
Mai pierd vremea c-un film, pe urma ma duc sa fac ceva acrobatii in baie in incercarea de a-mi face dus…

ps: inca nu s-a oferit nimeni sa-mi scrie/deseneze pe ghips… nu stiu cum e moda acum, dar acum vreo 15 ani cand am avut mana stanga in ghips, mi-era plin de autografe, desene si alte cele…

pps:
nu, astea nu sunt pixuri, ci niste carje trendy… vezi, Doamne! Astea ar trebui inchiriate, nu vandute. Ca la cum arata [nu mai punem la socoteala si ca le cheama Trendy], cred ca costa o caruta de bani… si pentru 7 zile de pedeapsa, nu merita atatia bani 🙂

3 Responses so far.

  1. Liviu says:

    >Hm. Asta nu e bine. Eu am fost acu doi ani la Poiana Brsov si am dat peste o fetita, care era cu parintii. Noroc ca au fost oameni cumsecade si au vazut ca tampul de mine eram incepator. M-au iertat si au certat-o tot pe ea. M-am bagat in pamant de rusine. Dar a trecut. Acum vreau sa merg sa dau niste ture la Cavnic. Sa vad cum e.

  2. Ioana says:

    >Se mai intampla si de-astea… 🙂
    Distractie faina si partii fara gheata iti doresc! Sa ai grija!

  3. Pufossu says:

    >Noroc că nu trebuie să bei cu piciorul ăla :-s Serios… ar fi fost trist rău de tot :-s
    Însănătoşire grabnică şi… un an nou fericit îţi doresc! :*

Leave a Reply


Recent posts

Cel mai bun cadou...

Posted on Nov - 17 - 2017

1 Comment

Echilibrul copil – tehnologie

Posted on Nov - 12 - 2017

0 Comment

Muzeul Camarilor Romanesti

Posted on Nov - 10 - 2017

0 Comment

Bannere

  • Si Blondele Gandesc
  • Magazinul de dulciuri
  • Interesant. Relaxant. De weekend.
  • Din dragoste pentru decoratiuni