[Actiunea se petrece intr-o piata plina de brazi, in 23 decembrie]
Ooo, sunt atat de entuziasmat! Am auzit acasa [nota autorului: padurea de conifere] ca va veni un om sa ma cumpere, cu un copil zglobiu alaturi, sa ma duca acasa la ei ca sa petrecem impreuna sarbatoarea Craciunului: ma vor imbraca de sarbatoare, ne vom bucura impreuna ascultand colinzi, vom manca bunatati gatite cu rabdare si multa grija, pentru ca apoi sa ne delectam cu prajituri, saratele si filme de Craciun… dar deja stau aici de 2 zile si nu m-a luat inca nimeni acasa… Omul asta care ma vinde se pare ca tine la pret, cel putin asa zic oamenii care vin si intreaba de mine, pentru ca apoi sa plece tristi mai departe la alti brazi, care nu sunt asa frumosi ca mine. Cel mai norocos a fost fratele meu cel mare, un Brad voinic, inalt si cu crengi dese, care a plecat acasa cu cineva la cateva ore dupa ce am ajuns aici.
[Cateva minute mai tarziu, Bradul se adreseaza surorii si fratiorului de alaturi]
Uitati, omul acela si cu fetita lui se intorc la mine. Au mai fost de doua ori, au intrebat de pret, au plecat, dar acum s-au intors. Cred ca in sfarsit o sa merg cu cineva acasa!
[Dupa ce negocierea s-a incheiat]
Draga mea surioara, dragul meu fratior, va doresc Craciun fericit! Va pup cu drag si sper sa ne mai vedem. Am plecaaaaat! Paaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!
[In ajunul Craciunului]
Mama, ce frumos e! cate globuri numai pentru mine! Si cate betele, si siraguri de bilute colorate… si miroase a mancare si a prajituri, si a sarmale si a cozonaci… Va fi un Craciun minunat!

[2 saptamani mai tarziu, dupa infulecat la greu, sampanie, vin si alte cele…
Oamenii se apropie de brad, incep sa dea jos podoabele, bradul nu intelege ce se intampla, se impotriveste, dar degeaba: in cele din urma ajunge la gunoi. Aici se intalneste cu vecini de acasa, cu care incepe sa povesteasca]
– Oare ce s-a intamplat cu oamenii? Au venit si m-au luat, si dupa doua saptamani de vis m-au auncat afara de parca le-as fi gresit cu ceva…
– Stai linistit, asa am patit toti. De fapt, aproape toti. Unii dintre noi, care nu au fost cumparati inainte de Craciun, au ajuns aici mai repede. Oricum, se pare ca, mai devreme sau mai tarziu, aici ajungem toti. Prea putini au fost norocosii care au primit o casa noua, in padure. Iti mai aduci aminte brazii aceia din ghiveci, de care nu se prea apropia lumea, din cauza ca erau scumpi?
– Care? Aceia impachetati cu grija, din colt, la care poposea foarte putin lumea?
– Da. Aceia au fost replantati, pe cand noi am ajuns la gunoi.
– Auzi… dar stii ceva de fratii si sora mea? Si ei sunt tot aici?
– Da. Sora si fratele tau cel mare au ajuns cu un alt transport… iar fratiorul tau a ajuns chiar dupa Craciun… nu il luase nimeni acasa…
[e seara si e tarziu, se lasa linistea peste oras si peste brazii uscati…]

Din categoria variatiuni pe-aceeasi tema, in timp ce mai mesteream ceva la curatenia generala, mi-a venit in minte aceasta poveste de forma unui filmulet de Craciun, cu brazi vorbitori [nu stiu daca povestea din mintea mea a fost ecranizata, insa m-a surprins cat de rapid veneau imaginile si replicile in mintea mea]… Povestea se vrea a fi data mai departe, in speranta constientizarii efectelor actiunilor noastre.

Morala povestii nu e ca oricum toti ajung la gunoi la sfarsit, ci se refera la modul in care sunt taiati brazii, indiferent ca sunt frumosi sau nu. Si, din pacate, cei care nu au o coroana bogata sunt vanduti prea scumpi, nimeni nu-i cumpara, dar de taiat au fost taiati… Zgarcenia si setea de bani sunt de condamnat.

Categories: Craciun, eco, povesti

Leave a Reply


Recent posts

Cel mai bun cadou...

Posted on Nov - 17 - 2017

1 Comment

Echilibrul copil – tehnologie

Posted on Nov - 12 - 2017

0 Comment

Muzeul Camarilor Romanesti

Posted on Nov - 10 - 2017

0 Comment

Bannere

  • Si Blondele Gandesc
  • Magazinul de dulciuri
  • Interesant. Relaxant. De weekend.
  • Din dragoste pentru decoratiuni