Nu stiu daca v-am zis cat de mult imi place sa joc canasta. Am invatat sa joc prin clasa a 10-a si de atunci sunt dependenta de jocul asta. Unii joaca cu piesele de remi, dar eu prefer cartile de joc. E nevoie de doua pachete de carti cu cate trei jolly fiecare, iar jucatorilor li se impart cate 14 carti (mai putin primului jucator, care primeste 15 carti, ca sa poata deschide jocul).

Ideea e ca, in functie de punctajul pe care il atingi, cobori combinatii de carti care au un anumit numar de puncte. Scopul e sa faci cat mai multe canaste, adica combinatii de sapte carti la fel (sapte carti de 7, de exemplu, pentru o canasta rosie sau patru carti de 7 si trei valori – adica 2 sau jolly). Cele mai tari canaste sunt cele de valori, care pot fi negre (combinatii de carti de 2 si jolly) sau rosii (sapte carti de 2). Canasta rosie de valori e o raritate, drept urmare are o gramada de puncte. Pentru canasta e nevoie de patru oameni, impartiti in doua echipe.

La inceput nu prea pricepeam eu care-i faza cu coborarea ideala, cu combinatiile la canaste, cu modalitati de anulare a jocului si alte smecherii, dar in timp, am ajuns sa le am la degetul mic. Drept urmare, (modestia mea inca doarme) castig mai mereu. Ba chiar am facut de destule ori si canasta rosie de valori, spre disperarea membrilor echipei adverse.

Daca la inceput nu prea aveam cu cine sa jucam, acum toti prietenii nostri stiu sa joace canasta. La inceput, jucam fete contra baieti pentru a echilibra balanta (un incepator si un jucator experimentat in echipa), dar acum am ajuns sa jucam cuplu contra cuplu, pentru ca, aparent, asa profesori buni suntem ca ne bat elevii (mai rar, asa, dar se intampla).

Si pentru ca jocul asta e un microb, nu o data s-a intamplat sa fim sunati pentru a ni se cere un sfat sau pentru a le reaminti prietenilor regulile jocului. (Stiu, pe net sunt o gramada de variante de joc si alta gramada de reguli, dar noi le avem pe ale noastre si nu le dam pe nici un alt regulament care circula pe net.) Iar acum si prietenii prietenilor nostri stiu sa joace canasta. 🙂

Sambata noaptea am avut ocazia, dupa multa vreme, ce-i drept, sa jucam iar canasta cu niste prieteni. Si in timp ce ne storceam neuronii in mod insistent ca sa nu dam potul adversarului (adica teancul de carti format prin decartarea unei carti de catre fiecare jucator, pe rand, dupa ce a servit o carte din celalalt teanc, cu cartile asezate cu fata in jos), ma gandeam cum ar fi sa poti face chestiile pe care le face Cristian Gog: adica sa ii sugerezi adeversarului ce carte sa puna jos, astfel incat tu sa iei potul fara nici o problema. Nu ca ar fi fair play sau ceva. dar chiar mi se pare o provocare sa joci canasta impotriva lui.

Acum suntem in cautarea pachetului ideal de carti de canasta (infoliate, cu cifre mari), pentru ca ale noastre carti sunt deteriorate bietele si ca vai de ele. Dar pana una alta, voi stiti sa jucati canasta? Ce alte jocuri gen va plac?

ps: aici puteti gasi explicatii suplimentare (si poate chiar mai coerente, pentru ca e destul de greu sa explici totul in scris) ale strategiei de joc

sursa 1, 2