Nu stiu daca astenia de primavara, zodia sau alte chestii sunt vinovate pentru faptul ca sunt extrem de critica, insa vreau sa vad cat de dura pot fi, asa ca va ilustrez si voua tintele criticilor mele.

In autobuz, 9 dimineata. Un el si o ea. El: pantofi, blugi, tricou alb de bumbac, geaca de piele.  Ea: o rebela cu parul rosu, dar cuminte. N-as putea sa va zic de unde au pornit sau incotro se indreptau (de scoala sigur nu poate fi vorba si nici n-aveau varsta potrivita pentru a merge la servici), insa stiu sigur ca le trebuia o camera. In autobuz nu poti sta ca la tine acasa pe canapea, sa te intinzi si sa iti cuprinzi iubita de dupa umar, iar ea sa isi puna capul la tine pe piept. Nu si daca scoti niste sunete atribuite motanului somnoros asezat sub soba in timp ce iti strangi iubita in brate. Nu si daca insiri cele mai dulci apelative, diminutive, adjective la adresa ei: e liniste in autobuz si te auzim toti, perfect, insa nu prea avem cum sa-ti explicam* ca pentru astea trebuie sa va luati o camera, nu doua scaune intr-un autobuz. Nu si daca va sarutati deloc jenati de spectatori. NU SI DACA MANANCI SEMINTE!!! cu toate ca pui cojile intr-o punga!

Acelasi autobuz. Alt personaj cu atitudine de hip hopper esuat, casti in urechi si durere de lume in coate… sau nici acolo. Cobori la prima? Super, atunci lasa pe altii sa mearga mai incolo, pe culoar, nu te pune in capatul lui si uita-te in cat timp vor exploda sardinele carora le blochezi accesul la spatiu. De fapt, stai… Am parcurs deja 4 statii cu autobuzul si tu nu te-ai miscat. Am inteles deci ca nu vrei sa cobori la prima ci ai ocupat locul liber de pe culoar cu bodyguarzii tai personali si invizibili.

Se mai face educatie civica in scoli in zilele noastre? Le explica cineva copiilor astora ca intimitatile sunt intime cu un scop anume, ca locul in autobuz nu e batut in cuie si ca obrazul gros nu e reteta pentru o viata mai buna?

* conform zicalei “nu te pune cu prostu’ ca te bate cu experienta”

sursa imagine

10 Responses so far.

  1. Nu Educație civică ar trebui să fie, ci Codul bunelor maniere sau Cei 7 ani de acasă!
    Nu le au nici părinții lor, de ce ai pretenții de la bieții adolescenți?
    Ioana dragă, nimic nu mă mai surprinde la acești tineri, am tangență cu ei zi de zi de 6 ani deja. Sunt pe an ce trece, generații tot mai dificile, lipsite de respect.

    • Ioana says:

      Mi-e greu sa cred, chiar daca stiu ca e asa…
      Si daca te gandesti ca s-ar putea sa-ti fie sef unul dintre ei mai incolo, iti vine sa-i …!

  2. Roxana says:

    De multa vreme, multi prosti au sarit gardul 😉 Numai nesimtire in ziua de azi …

  3. NightOn says:

    Au uitat cei 7 ani de acasă sau poate că nici nu i-au avut… Urât! Chiar dacă s-ar face educație civică la școală, crezi că ar băga la cap? Eu zic că nu. Nu la școală înveți cum să te comporți în societate ci acasă…

    • Ioana says:

      Da, dar din pacate parintii nu mai apuca sa stea cu copiii la fel de mult timp si compenseaza prin cadouri, mofturi si rasfatat…
      Nici nu stiu daca te mai induri sa faci copii cand vezi cat de roz… sau nu! e lumea asta 🙁

      • NightOn says:

        Vărul meu, la o vârstă de 23-24 de ani, are o vorbă: “Să faci un copil nu e ca și cum ți-ai cummpăra un câine”. Și tind să-i dau dreptate. A face un copil implică și a sta cu el, a avea grijă de el, a-i oferi toată dragostea de care ești capabilă în calitate de mamă și apoi, începi să te ocupi serios de ăia 7 ani. Altfel, zic eu că nu se merită să faci un copil. E plină lumea de oameni needucați și lipsiți de bun simț, nu mai vrem unul în plus. Știu cât de răutăcios poate suna ceea ce tocmai am spus dar tind să cred că mulți îmi dau dreptate.

        • Ioana says:

          Ai dreptate. Si adevarul doare. Dar cine ar trebui sa auda toate astea, n-are urechi.
          ps: gandeste matur verisorul tau

  4. Cartonic says:

    E o statie in Bucuresti parca Locotenent Gaina si acu niste luni am dat sa il caut pe om cu Goagle ca Vanghele. Dadusem peste blogul unei tipe care povestea o experienta de prin 2008 cand era in autobuz aproape singura si un tip de mai in fata foarte dubios se uita la ea dupaia si la ea, daca ma intelegi. Ea era scoasa sa ia aer …
    Asta cu semintele e asa lejera, bine ca macar nu le scuipau pe jos.

Leave a Reply


Recent posts

Cel mai bun cadou...

Posted on Nov - 17 - 2017

0 Comment

Echilibrul copil – tehnologie

Posted on Nov - 12 - 2017

0 Comment

Muzeul Camarilor Romanesti

Posted on Nov - 10 - 2017

0 Comment

Bannere

  • Si Blondele Gandesc
  • Magazinul de dulciuri
  • Interesant. Relaxant. De weekend.
  • Din dragoste pentru decoratiuni