Vine o clipa in viata unei femei cand trebuie sa-si ia o Rochie de gala. Si nu orice rochie de gala, ci una frumoasa, deosebita, pentru un moment special. Si bata pamantul in lung si-n lat in cautarea ei, pana intr-o zi cu soare cand o gaseste. Si atunci e cea mai frumoasa zi din lume si toata lumea e fericita!

(Bine, dupa un asemenea eveniment poti baga mana pana la cot in buzunar in cautare de bani pentru pantofi, coafura, machiaj s.a., dar nimic nu poate sa intristeze acum chipul radiant al femeii posesoare de Rochie de gala.)

Daca nimeresti peste o vanzatoare cumsecade, s-ar putea sa afli ca rochiile de gala au nume predestinat: rochie de gala, unde “gala” este la singular, pentru ca, practic, aceste rochii sunt de unica folosinta! Da, aici barbatii ridica din sprancene (si femeile deopotriva, doar ca ele inteleg si termenul de sacrificiul) intrebandu-se “dupa ce sa dai atunci o caruta de bani pe o rochie daca nu o poti purta decat o singura data? Ca doar nu e ca si cum ti-ai lua o rochie de mireasa pentru fiecare eveniment, nu?!“

In fine, am fost in aceasta situatie si am cautat zile intregi prin intreg orasul Rochia de gala. Dupa ce am gasit-o, am indraznit sa mai caut, avand in minte acel sambure de indoiala care imi spunea ca “daca o sa gasesc o rochie mai frumoasa ca asta?“. Si am cautat. Dupa cateva zile, vesela, am luat decizia de a achizitiona Rochia. Eram in al noualea cer!

Bineinteles ca am intrebat vanzatoarele cum se curata rochia si cate si mai cate, ca sa ma conving ca nu e de unica folosinta si ca voi putea radia in ea la mai multe evenimente. 😀

Am purtat rochia, asadar, si a venit si momentul in care am luat-o si am dus-o la curatat. Cand ajung acolo, stimabila doamna mi-a spus ca nu poate fi spalata, ca se decoloreaza materialul, ca se topesc pietricelele din dotare si cate si mai cate. Nu are sens sa va spun cat de dezamagita eram si cum ma gandeam eu ca am picat de fraiera vanzatoarelor care mi-au zis exact spalatoria chimica la care sa ma duc ca sa mi-o curete cum trebuie si sa n-am probleme…

La un moment dat, ma gandeam inclusiv sa ma prezint cu ea la magazin, sa o inmanez politicos vanzatoarelor si sa le rog sa mi-o returneze atunci cand o vor fi curatat corespunzator, fara risc de deteriorare definitiva.

Am lasat gandul in stadiul de repaus, sperand ca timpul va rezolva cumva problema si nu voi fi nevoita sa admir pe perioada nedeterminata Rochia de gala de unica folosinta care atarna gratios pe umerasul din dulap. Si asa a si fost! Am aflat din surse sigure ca la curatatoria respectiva exista o doamna care stie ce sa faca si cu cele mai pretentioase si dificile materiale, asa ca mi-am luat inima in dinti si am dus rochita inapoi.

(E super fain momentul in care scoti rochia din husa si ti se spune “A, stiu rochita asta! Ati fost cu ea la noi la calcat acum ceva vreme, nu?”. Majoritatea oamenilor tin minte fizionomii, insa aceasta doamna tine minte rochiile si cum le-a curatat / calcat si de cate ori. :-))

Inima imi era cat un purice, eram aflata practic in fata unui moment decisiv: verdictul final asupra rochiei de gala si de unica folosinta urma sa fie afirmat, iar raspunsul era irevocabil. Nu stiam sigur daca sa fiu plina de speranta ca totul va fi bine sau daca sa ma impac cu ideea ca am stralucit la un eveniment si voi pastra vie in memorie amintirea acestuia pe veci. Dupa ce a studiat indelung rochita, m-a intrebat daca mai am bucata de material de proba (rochita a trebuit scurtata si am pastrat un colt de material pur intamplator, iar acesta s-a dovedit a fi foarte util!). I-am dat materialul, a mers in spate si dupa cinci minute s-a intors sa afirme verdictul:

“Eu zic sa spalati rochita de mana acasa, in apa rece. Apoi aduceti-o la noi sa o calcam. :-)”

Serios?! Adica eu stau cu noduri in gat si cu inima cat un purice ca rochia mea e de unica folosinta si ea-mi spune ca materialul e ok, pot sa-l spal eu singurica acasa si sa o duc doar la calcat?!

Bineinteles, vestea e cat de poate de buna si eu sunt incantata, dar parca am asa o urma de furie pe doamna la care am adus prima data rochia si care m-a prostit ca nu e de bine si ca sa-mi iau gandul de la ea…

Mai mult decat spalatul de mana in apa rece a fost momentul in care mi-a dat bucatica de material spalata cu sapun solid, cu spume pe ea, si mi-a zis sa o las asa sa se usuce, fara sa o clatesc. Asa ca raspunsul la intrebarea mea “nu ramane patata rochia daca o spal cu sapun?” aveam sa-l aflu de dimineata, cand materialul se va fi uscat. Si, spre uimirea mea, bucatica de material nu era patata, nu avea nici o urma, nimic!

Asadar, ma simt tare mandra ca mi-am luat Rochia de gala dorita si ca nu e de unica folosinta! Mai ca-mi vine sa o si strang in brate pe doamna de la curatatorie de bucurie!

ps: Rochia va fi spalata in aceasta seara. Maine dupa-masa probabil, voi vedea rezultatul final al aventurii si sper sa fie de bine, ca altfel trebuie sa-mi caut alta rochie de purtat pentru evenimentul de saptamana viitoare 😀

sursa imagine