Zi de zi, in timp ce ma joc cu ai mei copii sau cand caut o clipa de ragaz, am idei de impartasit cu voi. Despre ce m-as face fara casca bluetooth, despre cat de incantata sunt de alegerile pe care le-am facut pentru copii, despre uleiuri esentiale, wrapuri tesute, amintiri din era in care nu aveam copii, dar nici timp liber, despre eficienta, calm, a fi prezent la actiunile cotidiene… si imi notez temele mental. Sau pe telefon. Sau pe hartiute care imi supravietuiesc pe birou, dupa ce trece copilul inspector prin zona.

Apoi ma gandesc cat de mult conteaza sa fii impacat cu alegerile tale, sa le faci constient si sa nu iti pese de ce aleg cei din jurul tau. Imi amintesc de cat de luptatoare am fost dupa ce am devenit mama – aveam senzatia ca e de datoria mea sa salvez toti copiii, sa povestesc despre alaptare, sisteme de purtare ergonomice, diversificare naturala si cate si mai cate – si de cat de mult pun pret acum pe a-mi conserva energia, alegand sa salvez mai putin si sa respir mai mult.

Am multe povesti care nu tin de copii, am vise, dorinte, planuri, dar nu prea mai e timp sa le pun in aplicare. Si cand te gandesti ca va veni ea si vremea aia, parca e de plans, nu de ras. Pentru ca niciodata nu vor mai fi copiii asa mici, asa de pufosi, asa de lipiti de tine ca azi. Ca acum.

Si nu e vorba de a-ti pune viata pe pauza, ci de a prioritiza. Ce e cu adevarat important pentru tine azi, aia e ceea ce trebuie sa faci. Timpul nu mai are rabdare cu oamenii. Suntem bombardati de stimuli, tinuti sub presiune… si mintea noastra a uitat de telul suprem in timp ce se pierde cu demonii cotidieni: zambeste. Traieste. Iubeste.

Nimic altceva nu e important. Fa-ti timp pentru tine si totul va fi mai bine! Mai roz! 😛