cu cativa ani inainte…
Pierdeam ore intregi din noapte citind, navingand pe internet, vorbind cu tine pe mess sau la telefon. La un moment dat, cu ochii pe jumatate inchisi, ne spuneam “Noapte buna!” si mergeam resemnati in pat visand la vremea ce va sa vina cand vom adormi imbratisati.

acum…
E dupa-masa, am de lucru de nu-mi vad capul, de-abia astept sa termin odata, sa pot sa dorm. La un moment dat, vad un apel pierdut de la tine: ma uit si-mi dau seama ca m-ai sunat acum 5 minute si eu nici macar n-am auzit. Probabil vroiai sa stii cum ma simt… Orele trec, din zi se face noapte, oboseala incepe sa-si spuna cuvantul.
Seara, tarziu in noapte, ma bazez ca internetul imi va face asteptarea mai scurta si oboseala mai crunta. Orele trec, somnul ma copleseste, insa patul gol tot nu ma atrage.
Ma obisnuisem sa ma bag in pat si sa te astept sa vii repede sa ma tii in brate, sa ma incalzesti, sa ma adormi… Ma invatasem chiar sa ma saruti de “noapte buna!”, sa ma strangi in brate si sa-mi veghezi visele.
Acum sunt singura, patul meu e gol si rece. Nici macar nu l-am desfacut de tot, m-am invelit doar cu un colt de patura, asa cum faceai tu cand iti era cald. Patul imi pare a fi mult mai mare… parca mi-e teama sa descopar ca in seara asta tu chiar nu vii.
Deja sunt in pat de cateva ore, pe tavan se joaca lumina de la felinarul de afara si se vede umbra bradului unduindu-se in vant: inca nu dorm. Ma ridic usor, imi dau jos camasa de noapte si iti caut tricoul prin semi-intunericul camerei. Ma asez pe partea ta de pat, imi pun capul pe perna ta si inchid ochii, incercand sa-mi imaginez ca esti aici, langa mine, ca imi spui “noapte buna!”, ca ma saruti usor si imi veghezi visele…
Stiu ca se apropie serile insiruite frumos in care vom adormi imbratisati, inca visez la ele si le astept cu nerabdare.
…hmm, parca incep sa-ti simt parfumul, imbratisarea cu care eram obisnuita :-d… atipesc usor…

Era mult mai bine cand erai aici cu mine… spune-mi, cand vii inapoi? ca eu fara tine nu mai pot sa dorm… :-c