Medicul mi-a spus ca anul acesta voi putea schia / patina daca voi avea grija de picior si voi face exercitii de recuperare. Totodata, mi-a recomandat ca undeva prin noiembrie sa merg sa mai imi fac ceva ecograf de genunche ca sa vad in ce stadiu imi este meniscul (ideea era ca, data fiind varsta mea si faptul ca leziunea era minima, el trebuia sa se regenereze).
Zis si facut: n-am mers sa-mi fac ecograf, ci mi-am facut un RMN… Insa diagnosticul lui este unul care m-a dezamagit: “leziune grad 2 corn posterior menisc intern genunche drept”. Inarmata cu speranta, diagnostic si CD-ul cu imaginile RMN-ului am mers la ortoped, care mi-a sfasiat si ultima speranta: diagnosticul dat de medicul care a analizat imaginile era gresit… leziunea de grad 2 nu e operabila… dar eu nu aveam leziune de gradul 2, ci de gradul 3… iar asta e de operat. Drept urmare, mai ratez o iarna…
Stii insa care e ironia sortii? Cu leziunea mea minima de menisc, am tras un an de zile… Cu leziune de grad 3 si cu operatia ce o insoteste, perioada de recuperare e undeva in jurul a 6 saptamani. Da, saptamani! Si atunci stau sa ma gandesc pentru ce am tras eu un an de zile? Pentru ca cei de la ortopedie nu mi-au putut zice ca ecograful pentru diagnosticarea leziunilor de menisc e mai apropiat de o frectie la picior de lemn decat de adevar? As fi platit iarna trecuta cei 400 de lei necesari unui RMN de genunche numai sa nu fii tras atata cu durere, imobilitate si altele… Dar nu, de ce sa spui omului toate variantele povestii cand poti sa-l ametesti cu apa rece si sa scapi de el usor?
Asa ca acum oscilez intre a ma opera acum, inainte de sarbatori, ca sa pot peste 6 saptamani sa schiez / patinez sau sa astept pana la anul… Oricum, Revul se anunta a fi petrecut acasa, iar Craciunului nu i se arata clasica noapte petrecuta colindand din casa in casa pana la rasaritul soarelui…
Si totusi, cred ca o sa vreau sa mai vad vreo doi ortopezi inainte sa renunt la un sfert din meniscul meu (operatia presupune extirparea unei bucati din menisul intern, iar pentru asta sunt necesare doua gauri facute in lateralele genunchiului (artroscopie parca ii zice), de unde si durata scurta de recuperare). Daca stiti vreun ortoped bun in Cluj, va rog spuneti-mi si mie.
Pana una alta, pastrez o bucatica din speranta ca leziunea e de grad 2 si ca voi putea schia sau patina in voie iarna asta, fara sa fie nevoie de operatie…
Melodia urmatoare e menita sa ma faca sa uit de probleme
Gabriella Cilmi – Sanctuary
>Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
>Curaj si, orice decizie ai lua, sper sa te refaci cat mai rapid, ca sa poti schia si patina din nou. 🙂
Ce aiurea mi se pare comentariul de mai sus..
>Exact asa am patit si eu, si tot de sarbatori, dar in 2006. M-am dus la spital si mi-au pus o atela de ghips pentru 10 zile. De 4 ani nu mai pot face nimic cu piciorul drept. De schiat nu mai poate fi vorba. Am incercat si mi s-a umflat genunchiul si s-a rigidizat. Anul trecut am incercat un traseu in Parang si unul in Fagaras. Fara genunchera nu mai pot merge la drum. De operat… nu ma operez. Imi protejez cat pot piciorul si… asta e viata! privatmail01@yahoo.com
>P.S. Melodia este beton!
>buna, am ajuns din intamplare la tine pe blog, cautand experiente despre leziunea de menisc intern tip 3
te-ai operat? cum esti acum?