>
Și cel mai important dintre acestea, este legat de viața de după servici: modul îna care interacționăm cu familia – fie ea compusă doar din părinți, partenerul de viață și, de la un moment dat, copii – și cu prietenii.
Obiceiurile și modalitățile de petrecere a timpului liber se schimbă.
Umblă vorba că în tinerețe n-ar trebui să ai stresuri, ci să fii detașat și să te distrezi. Dar, fără a lua în considerare neapărat contextul economic în care ne aflăm, la servici apar probleme. Pe care le luam cu noi și după ce plecăm de la birou. La început, e mai ușor să faci diferența dintre viața la job și viața de după el, dar la un moment dat te trezești că acestea s-au contopit. Ești stresat, agitat, nu mai ai răbdare cu cei de acasă, ești cu mintea la rezolvarea problemelor și uiți… uiți ca exista căndva o viață de după job, liniștită, frumoasă, petrecută alături de cei dragi și seri pline de distracții cu prietenii.
Nici nu-ți dai seama când începi să te retragi din grupul de prieteni, cănd începi să pui problemele de la servici pe primul plan și devii irascibil. Iar ăsta e primul pas spre dezastru: certuri, probleme amânate care aduc după ele vești proaste, copii care cresc fără să-ți dai seama și devin introvertiți, obraznici, retrași, neascultători și cu fel de fel de manifestări menite să-ți atragă atenția.
Nu mai are sens să vorbim de faptul că trece viața peste noi și ne trezim schimbând prefixuri fără să realizăm ce s-a întamplat în ultimii ani.
Poate parea un scenariu extrem de sumbru, dar e din ce în ce mai frecvent în zilele noastre. Uitați-vă în jurul vostru și sigur veți găsi exemple.
Cum te poți “trezi” la timp? Ce poți face pentru a-ți trăi viața alături de cei dragi, pentru a-ți încărca bateriile în timpul petrecut acasă, pentru a te bucura de tine și de viața alături de cei dragi?
Ar funcționa un timp acordat familiei în fiecare seară în care să se povestească despre “peripețiile” de peste zi, despre ce ar vrea să face fiecare, despre planificarea activităților din weekend și concedii? Poate implicarea familiei în treburile casnice ar face munca mai distractivă și mai ușor de dus la final? Poate o cină în oraș din când în când ajuta colțurile gurii să se ridice și să facă bine la stima de sine?
Comunicarea e importantă. Știm asta. Ăsta e un clișeu. Dar e atât de adevărat. Dacă nu-ți exprimi sentimentele și dorințele, cei de lângă tine nu au de unde să știe de ce te bucuri tu sau care sunt motivele din cauza cărora ai frustrări. Se zice că nu cunoști un om nici după ce manânci un sac de sare alături de el, așa că teoria conform căreia “suntem împreună de n ani, ar trebui să știe că ma deranjează ceva” nu se pune. Trebuie să te deschizi, să comunici!
Și compromisurile despre care vorbeam anterior, se aplică și aici.
Voi ce idei aveți de delimitare a vieții de la job de cea de acasă? Ce activități ar putea fi întreprinse pentru a-ți încărca bateriile și pentru a te bucura de viața alături de cei dragi?
click pentru mărire
