Inca din anul I de facultate am considerat ca am prea mult timp liber: de la 33 de ore pe saptamana cat aveam in liceu, am trecut la 18 ore de cursuri, seminarii si laboratoare. Dupa ce am fost si am facut cunostinta cu profii, am aflat ce cereri si asteptari au, am inceput sa sar peste cursuri si sa merg doar la restul.
La un moment dat, am inceput sa merg la cafea / suc si darts cu colegii dupa ce ieseam de la ore. Pe urma, mergeam in timpul orelor (salile neaerisite si seminariile inghesuite intr-o zi ne-au impins inspre asta). Dar m-am saturat repede de asta, asa ca am inceput sa-mi caut ceva de facut.
Curatenie si mancare in casa nu prea-ti vine sa faci toata ziua, iar pentru intalniri cu prietenii si colegii ai nevoie de bani. Drept urmare, am incropit un CV in care am insiruit toate proiectele in care am fost implicata in timpul liceului si am inceput sa dau cu el in stanga si dreapta.
Dupa cateva luni, am fost la un interviu pentru un post pe call-center unde am fost intervievata de 5 doamne. Chiar daca nu eram eu prea experimentata in alea interviurilor, mi s-a parut destul de neplacut sa imi puna cel putin 2 dintre cele 5 doamne intrebari in acelasi timp. Drept urmare, m-am gandit eu ca asta nu e un loc in care mi-ar face placere sa stau.
Dupa inca ceva timp, am mai fost la un interviu unde m-am simtit bine: prima data mi s-a spus cate ceva despre postul pentru care aplicasem, apoi mi-au fost puse intrebari si am fost supusa unor teste. In urma acestui interviu, aveam sa si ajung la primul meu job adevarat 🙂
E drept ca si momentul in care mi-am cautat eu servici (2007) a fost unul propice pentru candidati, care puteau sa aiba pretentii pe care angajatorii erau nevoiti sa le satisfaca pentru a-si ocupa locurile vacante. Insa eu n-aveam pretentii, voiam doar un job care sa-mi umple timpul liber si lipsit de o activitate relevanta.
La scurt timp dupa ce trecusem de perioada de proba, a inceput dezastrul. Iar acesta a evoluat pana in stadiul in care orice student (absolvent sau nu) care vrea sa se angajeze intra direct intr-o bucla infinit: nu te angajam daca nu ai experienta, iar daca nu te angajam nu poti sa-ti faci experienta. Frumos, nu?
Pentru toate cate au patimit firmele in perioada in care noi, candidatii, eram la putere, patimesc acum cei care vor un job. Si dovada acestor mici razbunari sunt ilustrate de cerintele, de cele mai multe ori absurde, ale angajatorilor:
- Esti student. Intre servici si facultate care are prioritate? [esti la interviu, normal ca nu o sa ii spui ca facultatea, nu?] Foarte bine. Pentru ca telefonul suna, mailul vine si noi avem tot timpul deadline-uri, ceea ce inseamna ca avem intotdeauna nevoie de tine! [la faza asta imi permit sa-mi pun si eu intrebarea: concediu… concediu o sa am voie sa-mi iau?]
- Cati ani ai? [indiferent de raspuns, urmeaza:] Ai prieten/a? E serioasa relatia? Vrei sa te casatoresti? Dar copii vrei sa faci? Ai multi prieteni? Cat de des iesi in oras? [sa nu cumva sa indraznesti sa spui “da” decat cel mult la prima intrebare, pentru ca altfel ai pierdut din start postul in favoarea unui alt candidat fara viata sociala]
- [O alta varianta extrem de des intalnita este aceea in care ti se cere sa faci ore suplimentare sau, chiar mai mult, sa vii la servici oricand esti solicitat in afara programului] Consideri ca aceste ore suplimentare ar fi o problema pentru tine?
Astea sunt doar cateva exemple, extrem de des intalnite. Si nu pentru ca ar fi considerate absurde, ci pentru ca atunci cand ai nevoie de un job, nu mai conteaza daca ai familie, viata sociala sau planuri de viitor, zici un “da” cu un zambet fals si cu sufletul indoit, iar angajatorul e multumit de rezultatul obtinut cu o cheltuiala minima. Nici nu are sens sa luam in considerare faptul ca cel putin orele suplimentare ar fi efectuate cu mai multa tragere de inima atunci cand ar exista un venit care sa recompenseze timpul alocat serviciului.
Si… mai exista o situatie, extrem de infloritoare in zilele noastre. Nu o sa o descriu, dar o paralela facuta la urmatorul banc o sa va spuna despre ce e vorba:
La examen, intra primul concurent, pila domnului colonel X si examinatorul intreaba:
– Dupa cum stiti, in anul 1907 a avut loc o mare rascoala taraneasca la care au participat peste 40.000 de tarani. Puteti sa-mi spuneti in ce an a avut loc aceasta rascoala ?
Candidatul: In anul 1907.
Examinatorul: Perfect, sunteti admis.
Intra al doilea concurent, pila domnului general Y.
Examinatorul: Dupa cum stiti in anul 1907 a avut loc o mare rascoala taraneasca la care au participat peste 40.000 de tarani. Puteti sa-mi spuneti cati tarani au participat la aceasta rascoala ?
Candidatul: Peste 40.000.
Examinatorul: Perfect, sunteti admis.
Intra al treilea concurent, fara nici o pila.
Examinatorul: Dupa cum stiti, in anul 1907 a avut loc o mare rascoala taraneasca la care au participat peste 40.000 de tarani. Puteti sa-mi scrieti numele si adresa fiecaruia ?
Candidatul: …
Va doresc o zi buna si, in cazul in care nu-l aveti deja, sper sa faceti cunostinta cu jobul viselor voastre! 🙂
 |
| There are better ways to make career |
S-ar putea sa iti placa si:
