A mai trecut o vara, incepe un nou an universitar.
Colegi, petreceri, povesti, excursii, cursuri, seminarii, examene partiale si sesiuni. La mine nu a fost cazul, dar trebuie mentionate si cazarea si vizitele frecvente in camine.
In iulie cand mi-am sustinut lucrarea de disertatie nu constientizam ca s-a terminat. 12 ani de scoala, 3 de facultate si 2 de master. Am trecut prin toti. Am crescut, m-am maturizat, m-am angajat pe parcurs si am cunoscut oameni. Multi oameni faini, multi oameni seriosi, multi petrecareti, si de la toti am avut de invatat cate ceva. Iar azi, in autobuz, am auzit povesti:
– Ce stii de orar? Cand se afiseaza?
– La ce specializare ai intrat? E ce ti-ai dorit?
– Esti din Cluj? / Stai in camin sau in chirie?
Povestile astea au trezit in mine amintirile adunate in 5 ani de facultate. Entuziasmul acela specific studentilor, cafelele baute cu litrul in sesiuni sau dupa petreceri. S-au terminat. Inca o data mi s-a confirmat vorba aia: “toate la vremea lor”. Si vremea mea a fost frumoasa, dar a trecut. Degeaba m-as apuca de alta facultate, alt master, alt orice. Nu mai am disponibilitatea pe care o aveam la 19 ani, nu mai am aceleasi preocupari, prioritatile sunt altele.
Da, acum constientizez ca s-a terminat si ma copleseste melancolia. Ii invidiez pe cei care sunt in facultate si se plang ca vor nu-stiu-ce, nestiind de fapt sa se bucure de ce au. La fel cum ii invidiez pe elevi, care au program de la 8 la 3 si pe urma lumea e a lor. “Daca as fi avut atunci mintea de acum” e alta vorba celebra, dar pe care nu-mi permit sa mi-o doresc. Pentru ca e bine sa ai acea nebunie specifica varstei, nebunia aia care genereaza cele mai faine amintiri. Bineinteles, ma refer la o nebunie controlata, nu exagerata.
Si, desi de-abia am implinit 24 de ani, viitorul se cere a fi tratat cu responsabilitate: ma asteapta cel putin inca 40 de ani de job – job – job, o familie se va vrea a fi intemeiata si completata cu doi copii. Prioritatile se schimba, distractiile capata alte forme si simt ca s-a rupt ceva din mine: mie imi placea sa merg la scoala, sa invat. As vrea sa opresc timpul in loc. Viitorul nu imi asigura nici o certitudine, totul e in ceata. Nu vreau sa imbatranesc…
sursa imagini
incepe o o noua calatorie, sa te bucuri de ea:)
Sper sa am macar acum intelepciunea de a aprecia ce am. Multumesc!
intelepciunea o cautam zilnic! traieste ce este si vezi ce o sa fie:) enjoy the ride
Multumesc!
Sa vezi ce dor iti va fi de cei 24 de ani pe care ii ai acum…in momentul cand vei avea 34…si cat de ciudate ti se vor parea toate lucrurile in care ai crezul la 24 de ani. Asta este cursul vietii…insa nimeni nu o poate trai in locul tau.Indiferent ca e frumoasa viata de acum sau e mai trista decat la 19 cand nu aveai responsabilitatile de acum trebuie sa nu uitam ca nimic din ce a trecut nu mai poate fi schimbat…prezentul este doar trecutul viitorului…creaza azi trecutul de maine. 🙂
Fix de asta mi-e groaza si teama: ca maine nu voi fi multumita de trecutul pe care mi l-am creat azi, ca am trecut prin viata si nu am reusit sa fac ce mi-am propus / dorit. Iar groaza si frica asta apar doar atunci cand ma opresc in loc pentru a medita la viata mea, ca in rest, in agitatia cotidiana, nu am timp decat de servici, somn si alte nimicuri relative. Si timpul trece, nu iarta…
Scumpa Roz ,melancolia asta nu e buna pentru tine acum,la inceput de “nou sezon”.Tu poti sa inveti mereu (doar ca fara salile de curs),poti bea litri de cafea( fara sa fii in sesiune ) ,poti da petreceri (mult mai bune ca cele din anii anteriori).Dar gandeste-te la ceea ce ai in plus fata de cei pe care ii invidiezi:o scoala terminata ,o viata “roz” ,o familie(cine stie,poate si un bebe roz soon).Asa ca nu fii trista;smile ,mergi pe langa oameni si spune mandra ca si tu ai fost ca ei,dar asemeni diamantului care necesita slefuire pentru a place ochiului ,si tu ,te-ai slefuit. So dont be sad >:D<
Bebe roz? Deja? Stai draga, ca vremea e inca tanara si nu ne grabim nicaieri 😀
Si sa stii ca petrecerile, invatatul si cafeaua nu sunt la fel daca nu ai varsta, colegii si imprejurarile din facultate… Dar asta este, ne adaptam si mergem mai departe. Sper 😀