E liniste.

La orele amiezii intreaga natura isi opreste activitatea pentru a se odihni. Soarele dogoritor a cucerit totul si incearca sa recupereze zilele din primavara in care ploile au fost mai puternice decat el.

E ziua ei de concediu azi, asa ca s-a trezit mai tarziu decat de obicei, si-a facut o cafea lunga cu lapte si a savurat-o alaturi de o carte draga ei, pe care o citeste atunci cand vrea sa se regaseasca. Afara se aud rasetele copiiilor si trilul pasarelelor, iar mirosul florilor de la geamul dormitorului invadeaza camera.

Ce zi frumoasa!

S-a ridicat din pat si s-a dus la dulapul cu lenjerii, a ales-o pe cea din matase si si-a imbracat patul cu noile haine. Apoi a facut un dus, si-a luat pe ea camasa de noapte cea mai de pret, pe care o pastra pentru un moment deosebit, si s-a asezat in pat.

Prin geamul deschis patrundeau in continuare vocile galagioase ale copiilor, cantecul pasarilor si adierea vantului. Chiar daca era la adapost de fierbinteala soarelui, tot putea simti moleseala indusa de acesta. Asa ca se lasa prada senzatiilor care o cuprindeau si se afunda si mai tare in cearsaful de matase care ii mangaia pielea… si adormi.

De cand visase ea la o zi de genul asta, o zi in care sa nu-i sune telefonul, o zi in care sa nu fie invaluita de probleme si stresuri, o zi in care sa poata fie doar ea cu gandurile ei…

sursa imagine