Manasturul e pentru mine un labirint. Atatea strazi, stradute si alei ca te poti plimba ore intregi, sa nu treci de doua ori printr-un loc si tot nu ajungi la strada principala…
Partea buna din toata plimbarea mea e ca aveam papuci comozi si pomii sunt infloriti, asa ca am profitat de iesirea fortata la aer si am incercat sa ma relaxez. Am cedat insa dupa o jumatate de ora buna, am intrebat a cincea persoana pe unde sa o iau si cand, intr-un final, am ajuns la strada principala, mi se parea ca tocmai am revenit la realitate. Toate stradutele alea sunt un cosmar…
Data viitoare, o sa chem un taxi sa ma duca la strada principala. Si ar face bine sa nu ma refuze pe motiv ca e “acolo, aproape”!
sursa imagine
Categories: da-o-ncolo, diverse
Ah, mie mi-a placut in Manastur. Am stat acum vreo cativa ani o saptamana la niste prieteni si chiar mi-a placut š
E una sa-ti placa, si alta sa te ratacesti in el :-))
Eu n-am zis ca nu-mi place… š