Există anumite lucruri în viaţa de zi cu zi care te descurajează, te fac să te plafonezi sau să te laşi dus de val [în sensul negativ, al abandonării în faţa banalului şi al obişnuitului], fără să-ţi mai doreşti nimic sau fără să aştepţi ceva de la viaţa ta. Zilele trec una după alta, şi se aşează ca nişte mărgele mărunte pe un şir de aţa lung de-o viaţă. Singurul lucru care diferenţiază mărgeluţele una de alta sunt culorile: mai deschise în zilele bune, întunecate în cele nefaste. În timp, o dată cu convingerea de inutilitate pe care ţi-o atribui, mărgele tind să se micşoreze.
Ideea e că fiecare dintre noi are [mai mult sau mai puţin conştient], undeva într-un colţ nedescoperit de suflet, pitită nevoia dezvoltării sentimentului de împlinire, însă din cauza şuturilor în fund primite din mai toate direcţiile şi a problemelor privite cu o lupă supradimensionată, acel colţişor care te defineşte şi te ajută să mergi mai departe, se face tot mai mic şi este umbrit de falsele priorităţi.

Pe de altă parte, există lucruri care te deconectează total, te ajută să te relaxezi şi să vezi cu alţi ochi lumea din jurul tău: mai colorată, mai liniştită, inutil agitată. Fie că e vorba de o melodie, un zâmbet, un compliment sau o apreciere, toate astea [daca le laşi] te fac să vezi lumea cu alţi ochi, mai buni şi îţi dau curajul şi forţa necesară ca să poţi merge mai departe pe drumul tău.

Ziceam cândva că-mi plac săruturile în ploaie, ciocolata, zâmbetele copiilor şi să fiu ţinută în braţe… acum adaug şi un zâmbet sincer, o atingere, o ţinere de mână plină de emoţie, un prieten mulţumit, un coleg salvat dintr-o încurcătură, ciripitul vrăbiuţelor în dimineţile călduroase la geamul camerei mele, un boboc nou la floarea din ghiveci, grimasele şi dovezile inocente de iubire ale copiilor mici, minciunelele şi ruşinea celor care-au mai crescut puţin, timiditatea din gesturile care însoţesc prima iubire a adolescenţilor şi alte câte şi mai câte detalii care mă ajută să conştientizez că VIAŢA E FRUMOASĂ ŞI E ROZ !!!, chiar dacă numai câteodată şi numai pentru o clipă. Însă acele momente în care viaţa îşi schimbă culoarea, nu fac altceva decât să te provoace să preţuieşti ceea ce eşti şi să cauţi să te cunoşti mai bine.

Viaţa ta ce culori are?

ps: E bine să-ţi dai seama de anumite lucruri la 20 de ani şi să nu le cunoşti pe altele niciodată. E bine să înveţi să trăieşti, însă trebuie să ştii când şi în ce sens să schimbi intensitatea
“… sau găseşte tu, găseşte tu ceva…”