Cand am avut 20 de ani?
Cand a trecut timpul?

Stiu ca eram mica, o copila de generala, si admiram colegii de la liceu pe holurile scolii. Ma gandeam mereu cat de fain e sa fii la liceu si cat de bine ma voi simti cand ajung si eu acolo.
Aheeem! Am ajuns in liceu si ma uitam la mine, ma uitam in jur si asteptam… sa ma simt si eu asa cum credeam ca se simt liceeni. Nimic.

S-o mai zic si pe aia cu “tanar la 20 de ani, batran la 40”? Pana la urma, se pare ca majoritatea avem aceste perceptii in anumite momente ale vietii noastre.

Dar nu de aici am pornit. Ci de la faptul ca s-a intamplat ceva, nu stiu ce, dar se simte ca si cum s-ar fi facut un arc in timp care m-a lansat de la adolescenta in zilele noastre. Nu mai stiu cand am avut 20 de ani. Parca ieri scriam in mod frecvent pe aici. Nu stiu cand am fost insarcinata, asa ca nici nu mai are sens sa zic de “cand mi-au fost copiii mici?!”.
O fi si pandemia de vina – nu zic nu – ca deseori am impresia ca suntem inca in 2020 si sunt eu doar mai… buimaca de cap.

Arcul in timp

Au revenit la moda pantalonii evazati. Mare, mare bucurie pentru mine. Mi-a fost tare dor de ei. Si sa port pantalonii ramasi din adolescenta a functionat o vreme, pana cand au inceput sa se vada ca sunt vechi si a trebuit sa renunt la ei.

Facultate. Prin liceu, frecvent auzeai intrebarea “tu la ce facultate o sa mergi?”. Acum, am multe persoane in jurul meu care au inceput, incep sau planuiesc sa inceapa o facultate. Una din variante e ca au nevoie de ea pentru a-si sprijini / sustine cariera. O alta varianta sunt cei care au facut o facultate “de gura lumii / mamei / cine-i-o-mai-fi-impins-de-la-spate”, iar acum, dupa ce au castigat nitica experienta de viata, au curaj sa porneasca pe drumul care li se potriveste. E interesant cum aceste personaje stiau cam incotro trebuie sa o ia, insa la 18 ani nu toti stiu sa isi impuna punctul de vedere.

Anul scolar. Candva era al meu. La modul direct, diateza activa. Acum e la modul indirect, diateza pasiva, dar tot ma influenteaza din plin. :))

Blogul. Prin 2005 incepusem sa citesc primele bloguri, ce erau hostate pe altundeva. Iar conversatiile se purtau pe Hi5. Poate si blogurile erau cazate tot acolo… Iar prin 2008 am deschis portile blogului meu – ce povesti, ce aventuri, ce experiente faine mi-a fost dat sa traiesc prin intermediul acestuia! Niste ani mai tarziu, reinvat sa scriu. Stiu ce stil de scris am avut, ce perspectiva aveam asupra lumii, ce si cum voiam sa asez din ganduri pe aici. Acum pun totul sub semnul intrebarii si o iau de la zero. Nu stiu daca asta inseamna haos controlat, dezordine sau o noua poveste. Dar sunt dispusa sa stau si sa privesc, cu nitica curiozitate, cum se vor desfasura lucrurile mai departe.

Voi cum vedeati, cand erati copii, oamenii de 40 de ani?
Si, in masura in care vi se potriveste, mai stiti cum era cand aveati 20 de ani? “Fara griji si fara bani”, vorba cantecului. 🙂