>
Întotdeauna sunt multe lucruri de spus despre cineva. Mai ales atunci când persoana e în fază de dezvoltare şi de conturare a personalităţii. Aşa că, dacă prima oară v-am povestit 99 de lucruri despre mine, acum servesc o nouă leapşă, pentru care îi mulţumesc Ligiei (care, la rândul ei, a crescut şi ni se prezintă sub o alta formă decât cea iniţială).
SUNT perfecţionistă, încăpăţânată şi analizez orice expresie, gest, gând, mimică a feţei până la descoperirea tutoror combinaţiilor posibile de sensuri. Aţi zice ca sunt cu neuronii odihniţi, dar vă înşelaţi: nu ştiu când şi cum am învăţat să fac asta, dar nu ma pot opri.
AŞ VREA să scap o dată de dizertaţia vieţii. M-am săturat de şcoli şi facultăţi care nu-mi folosesc la nimic. Cred că o sa dau admitere la Horticultură în toamnă. Sau poate o să fac un curs. Sau poate nu, depinde de taxe şi de cum o să se învârtă astrele în buzunarul meu.
PĂSTREZ cam orice cred eu ca mi-ar fi bun cândva + tot ce are valoare sentimentală. Sau orice nimic din categoria papetărie: dacă vrei sa scapi de mine o vreme, lasă-mă într-o papetărie maaare, super dotată. Promit că n-am să ma misc de acolo şi nici n-am să te deranjez.
MI-AŞ FI DORIT să îmi încep altfel cariera. Dar acum am înteles însă că fiecare şut în fund e, de fapt, un pas înainte. Şi pentru asta trebuie să mulţumesc unor oameni, fără de care n-aş fi reuşit să ajung aşa de bine azi (dacă vă simţiţi, lăsaţi un comentariu 😉 ).
NU ÎMI PLACE ironia. De nici un fel. Simt că o iau razna când mă întâlnesc cu ea. Şi nu-mi plac nici glumele ieftine, făcute de dragul socializării. Mai bine taci dacă nu poţi mai mult. O să te apreciez pentru asta.
MĂ TEM că nu voi reuşi să-mi îndeplinesc visele la timp pentru a mă ma bucura de ele împreună cu cei dragi. Şi teama asta mă trezeşte şi din somn, noaptea, câteodata.
ÎMI PARE RĂU că nu se fac cursuri de “Diplomaţie” şi de “Management al nervilor în situaţii tensionate”.
ÎMI PLACE să dansez. Dar nu în cluburi. Vreau dansuri de societate şi orice alt tip de dans de la care am de invăţat ceva: o atitudine, un sentiment, o emoţie, o stare de visare… Şi îmi place să dorm dimineaţa. E bun şi alt moment al zilei, dar parcă somnul de dimineaţa târziu îmi oferă cele mai mari satisfacţii 8->
NU SUNT punctuală. Aproape niciodată. Şi de mă pornesc devreme de acasă, ceva intervine pe drum şi nu ajung la timp. Asta e un fel de axiomă.
DANSEZ frecvent în timp ce fac curat. Pentru că activitatea asta nu o pot face decât pe muzică (mai nou, muzica lor) şi de-abia după ce imi vine cheful. Iar pentru asta, trebuie puţină încălzire 🙂
CÂNT de obicei în maşină.
NICIODATĂ să nu spui niciodată, am învăţat cândva. Până acum, povestea s-a adeverit, aşa că încerc să evit să folosesc cuvinte gen “niciodată” sau “întotdeauna”. Sunt prea puternice şi efectele lor nu sunt benefice, de cele mai multe ori, pentru nimeni.
RAR rezist tentaţiei de a nu mânca ciocolată. Pentru mine, dulce înseamnă în primul rând ciocolată. Restul sunt detalii.
PLÂNG. Dar încerc să mă controlez şi să evit asta.
SUNT CONFUZĂ când am de-a face cu oameni… nehotărâţi. Când faci ceva, de ce-ai facut, când nu faci, de ce n-ai facut…
AM NEVOIE de prieteni. Fără ei, viaţa ar fi mai seacă.
AR FI TREBUIT să fac altă facultate. Politehnica sau Horticultura sunt câteva dintre variante.
AŞ PUTEA să fiu mai draguţă şi mai amabilă decât sunt cu unii. Dar experienţa m-a învăţat că asta e calea sigură sub papucii lor. Aşa că mai bine nu.
Cam asta fuse şi leapşa noastră de azi, pe care vreau să o dau mai departe Mirunei, lui Paul, lui Cătălin, personajelor principale de pe prispă: Mărie, Ion si Gheorghe şi oricui o mai vrea.
Vă doresc o seară faină!
Categories: aberatii dezordonate, atunci cand timpul isi face de cap, ciocolata, leapsa
>Hei. Da, vazusem leapsa. Nu am avut timp sa-ti raspund. 🙂
Am facut-o mai demult – acum realizez ca au trecut 2 ani (!!) de atunci.
http://reinvented.ro/leapsa/sunt/
Ramane, in mare, valabila. Poate as schimba un pic tonul – paream mai nesigur si mai narcisist atunci fata de momentul de fata. 🙂 Dar, repet, desi au trecut 2 ani, nu m-am schimbat asa de mult incat sa nu accept ce-am scris atunci.
>Nu-i bai, mai bine mai tarziu decat niciodata.
Cu ocazia asta, am descoperit ca eu m-am schimbat, sau cel putin nu mai sunt la fel de succinta ca alta data 🙂
http://rozsaunu.blogspot.com/2009/03/sunt.html
Ma bucur ca esti mai sigur pe tine acum si mai putin narcisist, se vede treaba ca te reinventezi continuu 🙂
>Draguto, nu vazusem leapsa. Insa eu am facut-o mai demult… http://siblondelegandesc.ro/2009/02/25/leapsa-cu-mine/
pup si merci!
>Asa, asa. Tu in februarie 2009, eu in martie 2009 :-)) Dar la mine se vede schimbarea in bine in cei 2 ani 😀
Ce sa faci, am imbatranit si am uitat…