Anul asta a fost un an plin de evenimente si inca nu s-a terminat.

Mi-am incheiat in mod oficial socotelile cu scoala, dupa 17 ani de tachinare reciproca. Chiar daca inca nu realizez ca nu o sa mai am treaba cu seminarii, cursuri si sesiuni, cand mai imi aduc aminte ca s-a terminat rasuflu cumva usurata. Mie intotdeauna mi-a placut la scoala, mi-a placut sa invat. Si acuma, mai bine ma pun sa invat ceva nou sau sa citesc o carte decat sa ma apuc sa fac curatenie sau mancare. Insa lucrurile in viata nu sunt intotdeauna cum le vrei, asa ca am ocazia sa fac curatenie si mancare mult mai frecvent decat am timp sa ma asez si sa citesc linistita o carte.

M-am mutat la casa noua. E foarte tare sa nu te mai sune parintii sa te intrebe “Ce program ai azi? La ce ora ai de gand sa vii acasa?” si sa poti sa te asezi cand vrei tu la calculator sa il butonezi de zor fara sa auzi “La servici esti cu ochii in calculator toata ziua. Macar acasa mai lasa-l si tu in pace” – de parca ce faci la serviciu se poate compara cu ce faci acasa :-“. Vin prietenii in vizita? Nici o problema. Exista un magazin non-stop aproape de noi si numai somnul ne mai strica cheful de canasta sau petrecerea. Curatenia o faci pentru ca te simti tu mai bine cand stai intr-un mediu curat, iar mancarea e buna indiferent de cat de tare te-ai abatut de la reteta sau de timpul suplimentar petrecut pe foc. Insa toate acestea vin cu un pret: responsabilizarea. Iei banii o data pe luna si stii ca trebuie sa platesti intretinere, apa, gaz, curent, internet, cablu TV, trebuie sa cumperi mancare, detergenti si alte chestii de care ai nevoie prin casa si nu-ti prea mai vine sa arunci cu banii numa’ asa. Asta nu inseamna ca pana acum am fost niste ignoranti totali la fazele astea si nu ne-am asteptat la ele, dar sunt genul ala de situatii comparabile cu munca facuta de mainile altora – pare intotdeauna mai simpla, nu? Oricum, pana acuma ne descurcam numai bine si suntem mandri de noi :-).

Din iunie 2008 sunt responsabila cu datul cu parerea pe blog. Iar pe masura ce timpul a trecut, s-a infiripat in mintea mea ideea achizitionarii unei casute virtuale oficiale. Am trecut prin multe faze gen “acum imi iau domeniu”, “ba nu-mi iau domeniu”, insa ma bucur ca in cele din urma am decis sa fac si acest pas. Am navigat in lung si-n lat pe internet in cautarea unei teme care sa-mi fie pe plac, m-am si inecat de cateva ori, insa am reusit sa gasesc o tema care sa-mi placa. Si pentru ca n-as fi putut sa-mi fac un cadou atat de frumos de ziua mea singurica, trebuie sa ii multumesc Lui, jumatatii mele, pentru ca mi-a luat domeniu :-D, pentru rabdarea de care a dat dovada si pentru sprijinul neconditionat pe care mi l-a acordat pana acum, lui Razvan, lui Kriogen si Oanei pentru ajutor si, bineinteles, Copilei blonde si Chinezului pentru sprijinul acordat. Ma simt ca la Oscar 🙂

Asadar, dragii mei, va multumesc tuturor pentru sprijinul acordat de-a lungul timpului, pentru incurajarile primite si pentru vizitele pe care mi le-ati facut. Sper sa va placa noua mea casuta virtuala si sper sa va mai am ca musafiri si de acum incolo 🙂

Iar in cinstea celor 24 de ani impliniti la 3:45 azi, va servesc si pe voi cu o felie de tort.

Pofta buna!

sursa imagine