… sau il calmeaza, dupa caz.

Am o catelusa metis (mama ciobanesc german si tatal ciobanesc mioritic) de 7 luni jumate. E o scumpete de catel, frumoasa foc! O tin la gradina si in fiecare zi are program de joaca si masa asigurate, chiar daca e ceva de mers pana acolo.

Asa ca, daca mi-ati fi vazut fata azi cand, in masina fiind, mergeam inspre gradina si am vazut-o pe trotuar, cam la un kilometru de gradina… A fost asa o chestie: prima mea reactie a fost “uite ce frumos e cainele ala! Seamana cu Ursulina mea!”, urmand ca, o secunda mai tarziu, sa ii vad zgarda si sa ma prind ca e chiar ea. In doua secunde am fost jos din masina si aproape de ea. Daca i-ati fi vazut figura cand m-a vazut pe partea cealalta a drumului si cum dadea din coada… parca radea si zicea “stiam eu ca daca pornesc inaintea ta o sa te gasesc!”.

Am mai avut noi peripetii cu ea, mai ales in ultima vreme, cand ba si-a rupt zgarda, ba lantul (asta a fost deja schimbat de doua ori), dar pana acum nu a iesit din curte. Si toata plimbarea asta a ei prin oras mi s-a tras de la plimbarile pana la veterinar, pe jos, frumos, in lesa, ca doar nu mai pot sa o duc cu masina la cat e de mare si de jucausa, ca o clipa n-are stare… Asa ca imi faceam planuri deja sa cumpar alt lant, mai mare si mai rezistent cand constat ca, de fapt, lantul e intreg, zgarda la fel… de fapt, se largise veriga de la zgarda in care era prins lantul… Of, si producatorii astia de accesorii pentru caini, de ce nu pot face chestii rezistente?! Daca tot cumperi o zgarda pentru un caine de talie medie, apai fa-l, frate, sa tina, nu sa cedeze asa usor!

Si, uite asa, dupa socul de azi, trebuie totusi sa fiu recunoscatoare ca am gasit-o pe drumul principal, nu inainte de a intra pe ceva stradute, c-apoi aia mi-era sa ma plimb toata ziua in cautarea ei…

ps: Poza e de la doua luni. Acuma m-am prins ca ar fi cazul sa ii mai fac cateva, desi cand ma gandesc ca e la fel de timida ca si Testoasa si nu sta nici o clipa locului, mai ales atunci cand trebuie sa-i faci poza…