Sau salutari din trecut! Pentru ca la mine e inca ieri, de fapt mai sunt 2 ore pana la martea voastra de azi.
Ieri am avut cea mai lunga zi din viata: o zi de 31 de ore! Am facut 19 ore cu avionul ca sa ajung aici, in trecut, insa a meritat. Nu stiu daca din cauza entuziasmului datorat elementului de noutate sau daca din vreun alt motiv, insa cert e ca nu ma asteptam sa fie atat de fain sa zbori! Lumea ma incuraja povestindu-mi de turbulente, avioane pierdute, decolari si aterizari violente… iar eu tremuram si ma ingrozeam la auzul lor! Si chiar mi-a fost mare mirarea cand am inteles ca oricine a mers cu masina pe un drum cu denivelari poate sa treaca cu bine si fara un strop de griji peste turbulentele avionului. Si da, am avut parte si de turbulente mai serioase putin la aterizarea in Munchen, din cauza cerului foarte innorat. Dar am trecut cu bine peste ele.
Asa ca explicati-mi voi mie, acuma, ca stiu si eu despre ce e vorba in propozitie, de ce sa-ti fie frica sa zbori? Ai fost cu trenul, cu masina si a fost totul ok? No, atunci cu siguranta te vei simti foarte bine si in avion. [In propozitia mea, de data asta, e vorba de avioane de linie. Cu WizzAir si “fratii” lui inca nu m-am intalnit. :-D]
Zborul de la Cluj la Munchen a fost tare fain! De indata ce ne-am ridicat deasupra norilor am admirat cu mult drag marea de nori si soarele care avea atata putere incat combinatia de nori albi si pufosi cu soare aproape ca ma orbea. Am vazut la un moment dat si un avion care zbura cam in paralel cu noi. Era la ceva distanta, asa ca mi s-a parut mic bietul avion. Desi, daca stau bine sa ma gandesc, Bombardierul CRJ900 cu care eram noi nu era tocmai cel mai breaz din colectia de aeronave Lufthansa, ba chiar era al treilea sau al patrulea de la coada… Prima intalnire cu mancarea de avion s-a soldat cu un sandwich vegetarian cu rosii, mozzarele si crema de busuioc. Chiar bun, as putea spune, daca trecem cu vederea peste aspectul de zacusca al rosiilor din compozitie. 😉
Apoi a urmat zborul cu care am fugit de noapte: cel de 9 ore. Mi s-a povestit ca vor fi filme de vazut, ca vor fi mese si crantanele si cate si mai cate! Am vazut un film de 1h45 de minute in 7 ore (Red 2), am descoperit albumul lui Michel Buble in categoria Pop&Rock music si am stat cu nasul lipit de geam, in speranta ca voi vedea oceanul. Poate la intoarcere, ca de data asta nu a fost prea senin… In schimb, odata ajunsi deasupra la Goose Bay, am putut vedea pamantul inghetat, palcuri de apa si cate o urma de civilizatie pierduta in intuneric. Dupa care am ajuns deasupra New York-ului si aveam impresia ca ma uit la cel mai bine impodobit brad de Craciun: cat vedeai cu ochii uitandu-te pe geamul avionului, de la stanga la dreapta si de sus in jos era lumina. Deci asa arata un oras mare. Incercam sa-mi dau seama cum ar putea ajunge la serviciu oamenii care lucreaza in capete diametral opuse ale orasului si il parcurgeam imaginar pe unde consideram eu ca ar fi strazile. N-am vazut Statuia Libertatii, fir-ar ea sa fie de femeie timida! Nu stiu unde s-a ascuns, dar n-am reusit sa dam de ea! 🙁 Revenind la mancarea din avion… crantanelele sunt bune! Pranzul a fost o chestie tare complicata: aveam de ales intre un soi de mancare chinezeasca cu carne de vita si sos iute sau niste paste bolognese vegetariene… Am ales mancare chinezeasca, dar cel mai tare m-am bucurat de chifla cu unt! Ea mi-a dat satisfactia ca am mancat si eu ceva care sa-mi tina de foame! Si pentru ca trebuie sa-i dam Cezarului ce-i al lui, sandwichurile de la cina au fost chiar bune!
Insa adevaratul ajutor in aceasta calatorie, cel care a avut grija de mainile mele de uscate, de tenul sensibil care era evident agasat de o gramada de factori nocivi, a fost o crema “de pe vremea cand era bunica fata”: Doina. Insa nu varianta clasica, pe care o stim cu totii si care e prea mare ca sa aiba voie sa ma insoteasca in bagajul de mana, ci noua Doina, de 75 de ml! Nu cred ca s-a gandit cineva de la Farmec la asta cand au decis gramajul cremei, insa cert e ca au nimerit-o! Asa ca am alaturi de mine in urmatoarea perioada un aliat de nadejde, ceea ce ma bucura foarte tare!
Va recomand sa incercati si voi noua Doina – vedeta din poseta! In perioada 4 – 24 noiembrie, la o comanda minima de 100 de lei, o primiti cadou. Mai multe detalii legate de noua crema cu o textura minunata marca Farmec gasiti aici.
Si mai multe povesti despre aventura mea in trecut vor urma. Trebuie doar sa gasesc acea portita de timp care sa-mi permita sa imi asez cele 1000 de ganduri noi pe hartie. O zi faina!
In calitate de ambsador Farmec, va invit si pe pagina Romance cu Farmec! Veti gasi acolo povesti fermecatoare ale unor romance de succes si concursuri pregatite special pentru voi! In plus, puteti castiga si o excursie pentru doua persoane, oferita de Eximtur! Ne vedem acolo, da?
sursa imagine
Mie mie frica de inaltime ca de dracu, dar din ce scrii tu desre zbor, pare mai usor decat mersul pe bicicleta.
Pana in state totusi parca m-as risca si eu :))
Merita! Pe cuvantul meu de onoare!
Pai eu ti-am zis ca desi am rau de inaltime cand esti in avion nu mai ai nici pe dracu’
Abea astept urmatorul drum 😀 spre Burlington!!!
😛