Madam Crisan a fost profa mea de istorie din generala. Genul de profa care iti insufla pasiunea de a invata materia ce o preda si care stia sa te faca sa o respecti, indiferent cat de rebel erai.
Au trecut zece ani de cand am terminat generala si cam tot atatia de cand am vazut-o ultima data. Nu mai stiu sigur, dar parca s-a si pensionat cand am terminat noi generala. Desi stateam la cateva blocuri distanta de ea, nu s-a nimerit niciodata sa ne intalnim. Insa intotdeauna cand treceam pe acolo ridicam privirea si ma uitam sa vad daca nu cumva e pe geam sau pe balcon ca sa-i fac cu mana. Prinsesem drag de ea, asa cum prinzi drag de fiecare profesor sever pe care il ai. Pentru ca ei sunt cei care te ajuta sa te formezi ca si om, iti insufla pasiunea pentru viata si iti poarta de grija, chiar daca nu este asta treaba lor.
Saptamana asta m-am intalnit cu Madam Crisan in autobuz. Stiti deja ca sunt emotiva peste masura, asa ca nu are sens sa va explic emotia pe care am simtit-o cand am revazut-o si nici bucuria care radia pe chipul meu. Mi-am facut drum printre oameni si am mers sa o salut, sa o intreb ce face si sa ii spun cat de tare ma bucur ca o revad, in sfarsit! Acum nepotii ii sunt mari, ea e neschimbata si linistea de pe chipul ei e exact ceea ce imi doresc sa am si eu, cand va veni vremea. Povestea totul cu o seninatate ce facea problemele si stresul din capul meu sa se topeasca incet. Insa cel mai tare m-am emotionat cand mi-a cautat verigheta cu privirea si, gasindu-o, m-a felicitat si mi-a urat toate cele bune.
Pentru cateva clipe, am redevenit copil! Copilul de atunci, cu mintea si realizarile de azi. 🙂
sursa imagine
Madam Crisan a fost si profa mea de istorie, in liceu, la Blaga. O doamna, in adevaratul sens al cuvantului, exact asa cum ai descris-o. Eu am mai pastrat legatura cu dansa si dupa terminarea liceului. Mereu calda si zambitoare:). Acum insa, din cauza lipsei de timp, nu am vazut-o de ceva vreme. Este una din profesoarele de care imi amintesc cu drag, alaturi de doamna Suzana Sterescu, de limba franceza.
Ce ani frumosi! Si cum nu stim sa ii pretuim, cand ii avem…
Mie doamna Sterescu nu mi-a fost profa, insa Enea Cipaianu mi-e cel mai drag profesor din toti anii mei de scoala!
O fi ceva aparte cu profii astia de franceza! :-))
Eh, cand suntem mici vrem sa fim mari, cand suntem mari vrem inapoi… Asta e viata! 🙂
Domnul Cipaianu nu mi-a fost profesor, il stiu doar de pe holurile liceului. Insa dintre domnii profesori, cu cel mai mare drag imi amintesc de domnul Ovidiu Bechet, de limba engleza. Un om cald, calm si rabdator, la ale carui ore mergeam cu drag :).
Nici la orele lui n-am avut onoarea sa particip, insa am facut ore cu Laura Persa pana in clasa a 8a!
Ce vremuri!