Pentru mine verile caniculare erau o chestie de care se plangeau altii. Cand era prea cald afara de unii abia puteau respira, eu incepeam sa zic ca e cald. Cand temperatura in termometre ajungea la temperaturi la care iti suportai pielea pe tine dar hainele nu prea, mie imi era bine. Mai jos de atat, era o variatiune negativa a lui cald… sau una pozitiva a lui frig, depinde cum privesti situatia. Concluzia e clara: mi-era mult mai usor sa suport caldura decat frigul.

Eh, fuse si se duse, ca anul asta m-am imprietenit cu aerul conditionat. Nu pot sa stau la soare mai mult de cateva minute ca mi se face rau. Eu, personajul ala ciudat care bea apa la temperatura camerei, am ajuns sa beau apa rece si sa-mi placa. Ba chiar cateodata stramb din nas ca e prea calda, in conditiile in care, sa ne gandim bine, mai mult a plouat vara asta decat sa fi fost vreme de plaja si mult soare cu temperaturi caniculare. Asa ca in timp ce unii se streseaza ca ploua (iar!), eu ma bucur din tot sufletul ca nu trebuie sa indur zile caniculare. Concluzia e clara: ceva s-a schimbat (si cineva, acolo sus, ma iubeste :-D). Am ajuns sa nu mai suport nici caldura. (Despre frig nu ma pronunt, ca inca n-am ajuns in sezon sa vad cum s-au schimbat lucrurile.)

Si m-am tot gandit daca sa scriu sau nu. Si in timp ce ma gandeam ce sa fac, am inceput sa imi schimb prioritatile, ideea despre oameni si lucruri. Am cautat cu precadere linistea in locul agitatiei, odihna in locul oboselii, fructele in locul ciocolatei (fara sa exageram, insa, asa ca n-am exclus-o in totalitate, am devenit doar mai selectiva ;-)), orele de masa fixe in detrimentul celor haotice, sarite si / sau grabite. Unii m-au felicitat pentru calmul cu care gestionez situatia, altii m-au criticat pentru noua abordare. Nici ca-mi pasa, ca oricum nu poti sa ii impaci pe toti si, pana la urma, nimic nu mai e la fel de important acum.

Mi-a fost dor de pagina asta in care astern ganduri si cuvinte acum. Asa ca m-am intors. M-am intors sa va spun ca nu pot promite consecventa, nu pot promite constanta, pot doar sa garantez ca se vor mai asterne povesti roz sau nu pe aici. Uneori mai rar, alteori mai des, insa nu am de gand sa imi iau ramas bun. E prea frumos in coltul asta al meu si e prea bine si liniste ca sa plec de tot. 🙂

Anul asta timpul curge, inseamna si se vede altfel. E un an frumos pe care va doresc sa il experimentati si voi!

sursa imagine: colectie proprie, cartea face parte din Dixit 3