Dom’le, ce inseamna sa stai intr-un bloc populat predominant de oameni batrani! Candva au fost multi copii, care jucau sotron si sareau coarda sau elasticul, care conturbau linistea scarii ascunzandu-la la “de-a v-ati ascunselea” prin te miri ce cotlon, si care urlau cat ii tineau plamanii “Maammmaaaaaaaa! Maaaaammmmaaa! Imi arunci mingea?!”. Dar copii astia au crescut, (s-au casatorit) si s-au mutat de aici. Am ramas in urma doar o mana de oameni pe la 20 de ani, dovada vie a agitatiei de altadata.
Si uite asa, iesim ieri din casa si apas butonul cel negru care ii comanda liftului sa se miste agale si sa se prezinte la mine la etaj. Stand noi asa, auzim o voce pitigaiata a unei doamne extrem de revoltate care astepta liftul si povestea cu prietena care statea in tocul usii sa o conduca: “Da’ cum vine asta, tu? Cineva crede ca isi bate joc de noi! Se joaca cu liftul, ca tot merge jos si la 7, jos si la 7. Ca ma duc eu acuma la 7 si de-i cineva acolo, ii pun oala asta in cap! Da, in numele tatalui (?!). Auzi tu, jos si la 7, jos si la 7…”
Cu degetul fixat pe butonul negru, povestim si chicotim. Si la un moment dat, se aud pasi pe scari: doamna urca la 7. Stiind ce urmeaza, am inceput sa radem. Ajunsa intre etaje, pe scari, isi incepe pledoaria:”Mama voastra! Da’ nu va e rusine? Ce faceti aici?” ”
Asteptam liftul” (ne controlam sa raspundem frumos, calm si fara chicoteli)
Doamna continua: “Si cine il tine ocupat de merge tot jos si la 7? Cine il tot cheama?”
“Cine are nevoie” (raspunsul e scurt, la obiect, fara nici o urma de obraznicie)
“Ce faceti de va jucati cu liftul? Ca acuma vin si va pun oala asta in cap, tineri nesimtiti ce sunteti!”
“Doamna draga, noi acum am iesit din casa. Asteptam liftul la fel cum ati facut-o si dumneavoastra. Cine a urcat sau a coborat mai devreme nu stim si nu ne intereseaza, ca noi nu ne ocupam de Presa blocului” (replica urmata de un schimb de priviri si zambete)
Cu degetul fixat pe butonul negru, povestim si chicotim. Si la un moment dat, se aud pasi pe scari: doamna urca la 7. Stiind ce urmeaza, am inceput sa radem. Ajunsa intre etaje, pe scari, isi incepe pledoaria:”Mama voastra! Da’ nu va e rusine? Ce faceti aici?” ”Asteptam liftul” (ne controlam sa raspundem frumos, calm si fara chicoteli)
Doamna continua: “Si cine il tine ocupat de merge tot jos si la 7? Cine il tot cheama?”
“Cine are nevoie” (raspunsul e scurt, la obiect, fara nici o urma de obraznicie)
“Ce faceti de va jucati cu liftul? Ca acuma vin si va pun oala asta in cap, tineri nesimtiti ce sunteti!”
“Doamna draga, noi acum am iesit din casa. Asteptam liftul la fel cum ati facut-o si dumneavoastra. Cine a urcat sau a coborat mai devreme nu stim si nu ne intereseaza, ca noi nu ne ocupam de Presa blocului” (replica urmata de un schimb de priviri si zambete)
Intre timp, vine liftul. Intram in lift, o poftim sa urce cealalta jumatate de etaj ramasa, insa ea nu schiteaza nici nu gest. Inchidem usile si coboram. Doamna cea agitata a ramas pe scari, intre etaje, meditand. Da, ea e una dintre acele doamne binevoitoare care stiu cine, cand, unde, cu cine si de ce merge sau vine… ea credea ca nimeni nu stie ce intentii se afla in spatele intrebarilor ei nevinovate de gen “no, si ce mai faci? cum o mai duci? unde mergi?”. La urmatoarea intalnire sper sa nu mai fie atat de plina de curiozitati binevoitoare.
Categories: tipologii
