>
Si totusi, cand e prea mult prea mult? Cand hotarasti ca ai pierdut prea mult, te mai poti opri? Bursa, conjuncturile si speranta (inca vie) ca am ajuns la fundul prapastiei te imping sa mai cumperi iar si iar. Devii dependent. Poate si stresul, lipsa calmului sau faptul ca refuzi sa faci cunostinta cu realitatea cruda care iti prezinta o situatie deloc roz (pierderi marcate, impozite de platit) te imping sa mai cumperi ceva, cat de mic. Speri ca maine va fi mai bine. Iar daca reusesti sa vinzi ceva in profit, prinzi curaj si te arunci si mai tare in joc.
Diferenta dintre bursa si jocurile de noroc consta in faptul ca la jocuri, in perioada asta cel putin, esti constient ca pierzi, dar macar te distrezi in timpul ala; pe cand pe bursa nu e asa: iti rozi unghiile, ai noduri in gat, spini in scaun si dureri de stomac.
De-abia astept sa se termine toata agitatia asta, cu toate stirile gen “banca x si y da faliment, stiu eu din surse sigure, iar daca ala minte, mint si eu” si sa revenim la calm. Oricum s-a ridicat pragul de garantare, oricum toata miscarea asta de scos/bagat bani de la/in x banca pentru ca aia e mai sigura nu cred ca are vreun rost.
Pana una alta, stam cuminti si asteptam o alta stire externa, care sa ne indrume intr-o alta directie, mai buna. Sau mergem intr-o plimbare prin capitale lumii, la brat cu criza si speram ca gasim ursul care a speriat taurul si il anesteziem pentru o vreme?
ps: Legenda zice ca taurul te ia (pe tine, actiune draga) in coarne si ridica: drept urmare, trendul crescator este datorat acestuia, pe cand ursul vine si te pune la pamant – trend descendent (de unde si denumirea miscarilor de bull sau bear). Drept urmare, inclin sa cred sa ursul din povestea noastra si-a gasit o ursoaica si au si niste pui. Ca altfel nu-mi explic de ce se tot adanceste prapastia de sub picioarele noastre…