[Se zice ca avem o gura si 2 urechi ca sa putem asculta de 2 ori mai mult decat vorbim. Si pentru ca in ultima vreme am preferat sa stau pe banca de alaturi si sa ascult, am agatat si asimilat tot felul de informatii, sfaturi, povesti. Am luat cate putin din fiecare, le-am aranjat in sertarase si le-am digerat pe fiecare incet, indelung si cu rabdare.]
Dupa cum spunea o colega “din cate-am auzit din propria experienta”, se face ca cel mai interesant razboi este cel dintre ratiune si inima. Nu cel dintre ratiune si orgoliu sau altele, ci asta.
Pentru ca e singurul care te face sa te macini mult, adanc, marunt, cu atentie. Pentru ca logica ta iti ofera o gramada de argumente pro sau contra unei actiuni pe care vrei sa o intreprinzi, pe cand inima ta tanjeste sa faca acel lucru interzis, ca sa-si satisfaca o dorinta, o pofta, sau sa-si indeplineasca un vis.
Pentru ca ratiunea iti spune ca n-are cum sa iasa bine asa, concluzie bazata pe o mie de argumente obiective, lesne de inteles, a caror argumentare e inutila. Si totusi, inima spera ca totul va iesi exact ca si in visul tau de azi-noapte, cand tu deja te aflai alaturi de Pixulescu si de Creionescu si, in ciuda temerilor tale, totul iesise perfect.
Ratiunea isi sustine decizia pe probabilitatea aproape inexistenta de a ti se transforma visul in realitate, insa tu, condus de inima, deja visezi cu ochii deschisi ceea ce se va intampla peste putina vreme…
Iar atunci cand te impotmolesti in razboiul dintre inima si ratiune, constient find ca s-ar putea sa o musti bazandu-te pe decizia inimii, dupa cum ai patit-o de atatea si atatea ori, apelezi la prieteni. Prieteni carora le povestesti dintr-o rasuflare oful tau, iar care, analizand la rece povestea, dau la randul lor verdictul.
Ce te faci cand verdictul e in favoarea ratiunii? Bineinteles ca nu asculti si ca nu te dai batut. Incepi sa argumentezi cu balarii de gen “viata e scurta, merita traita la maxim” [in traducere libera: am dat de atatea ori cu capul, dar nu pot pricepe decat daca mai dau de cateva ori si oricum, nu o sa mi se sparga tocmai acum] sau “fac asta pentru mine, pentru sufletul meu” [a se citi: tu esti pesimist si habar n-ai, de fapt, ce bine o sa-mi fie mie daca-mi fac pe plac… ca doar deh! daca nu fac eu pentru mine, cine sa faca?].
Si totusi, cand esti lasat in sfarsit in pace, sa-ti arbitrezi singur batalia, constentizezi de fapt cat de mult te-ai consumat pentru o chestie marunta. Tragi aer adanc in piept, si pornesti inainte. Nu stii inca daca te vei lasa prada inimii sau vei urmari linistit drumul ratiunii, insa stii ca indiferent ce se va intampla, cu timpul, problema se micsoreaza. Singura intrebare ramane cat timp va trece pana cand vei lua decizia corecta? Pentru ca, de fapt, cu cat iei mai repede decizia corecta, cu atat mai repede se elibereaza locul pentru urmatoarele conflicte dintre ratiune si inima. Pentru ca niciodata nu vei scapa de urmatorul conflict, mai mare, mai stresant, mai imbarligat.
Pare a fii normal, dar nu e. E doar imaginea in oglinda a increderii tale in tine: cu cat esti mai constient de ceea ce poti sau nu sa faci si de capacitatea ta de imbunatatire, cu atat mai usor treci peste toate, indiferent cat de mari, stresante sau imbarligate sunt. Ideea e sa crezi in tine. Nu el, nu ea, nu altii, ci tu.
Pentru ca daca tu ai incredere in tine, complimentele si laudele din partea celorlalti vin sa te sustina in drumul tau spre implinirea visului, iar remarcile negative nu reusesc sa te opreasca din drum, ci te readuc mai aproape de noi, cei de rand, ca sa ne studiezi noua greselile inainte de a te arunca in aventura momentului.
Emotiile sunt bune, sfaturile inimii trebuie urmate, insa cate un strop din decizia ratiunii te ajuta sa constientizezi ca etapele prin care treci tu, de fapt, sunt normale, iar tot ce te diferentiaza pe tine de ceilalti e cat de puternic esti la sfarsit si de cat de multe ai invatat de la piedicile din drumul tau.
Si nu te gandi ca sunt piedici mari, care te tin in loc si nu te lasa sa mergi mai departe, care se transforma intr-un binoclu in care privesti tinandu-l invers si iti vezi visul tot mai mic, departandu-se. Pentru ca aceste piedici sunt cele care-ti dau cele mai valoroase lectii. Fa-le transparente si ramai cu ochii pe visul tau. Toate se rezolva cu timpul. Uneori chiar atunci cand nu ne mai asteptam la nimic 
>nu stiu ce semnificatii are postul asta pentru tine, dar citind tot mai mult si tot mai mult…am senzatia ca ori imi citesti gandurile ori l-ai scris pentru mine! 😀
>De citit ganduri mi-e destul de greu, mai ales acum ca esti tare departe. 🙂
Semnificatia postarii pentru mine e destul de greu sa o descriu in cateva cuvinte, insa pot sa-ti marturisesc ca mi-e de mare ajutor in momentele in care singura solutie pare a fi tipatul de disperare.
Ma bucur, sincer, ca iti place.
Multumesc!
>Are şi pentru mine o semnificaţie. Dăunează grav vederii (roz+mov)!
>Mult mai bine acum 🙂
>@Buddha: :)) Bine ai revenit! Te mai astept, chiar si cu sugestii 😉
>Parearea mea este ca in razboiul inima-ratiune Inima este cea care ar trebui sa castige.
De ce? Pentru ca inima o ai de cand te-ai nascut, este compusa numai din Tine, si Ea te va ghida toata viata in directia corecta.
Ratiunea insa ai cules-o pe parcursul vietii tale de la mama, tata, prieteni, din carti citite etc. si foarte important este faptul ca nu ai avut-o cand ai venit pe lumea asta.
Bebelusii mici si dragalasi de exemplu nu gandesc rational. Ei iau fiecare decizie cu inima. Invata insa sa gandeasca rational foarte devreme, fortat de catre parinti, pentru ca lumea inconjuratoare este foarte periculoasa, si nu ar putea supravietui fara gandirea rationala.
Este pacat ca dupa ce crestem, uitam de acest cadou minunat pe care l-am primit de la Dumnezeu.
Cand iei deciziile numai din ratiune, cu mici exceptii intotdeauna deciziile luate sunt pentru interesul personal. Daca ai luat o decizie spre binele tuturor(nu numai a ta ci si a altora), atunci sigur ai folosit si inima.
Ar fi frumos ca fiecare om de pe fata Pamantului sa ia deciziile cu inima: nu ar fi razboaie, nu ar alerga toata lumea pentru bani, nu ar suferi oamenii din motive nesemnificative s.a.m.d.
Insa, trebuie sa te avertizez, ca daca nu stii sa privesti lucrurile in acelasi timp din mai multe perspective atunci deciziile luate cu inima de multe ori te vor duce la suferinte mari datorita faptului ca nu esti singura pe aceasta lume si majoritatea oamenilor iau deciziile de obicei din rationament: se gandesc numai la binele lor si daca nu inveti sa vezi lucrurile “de mai sus” o sa suferi din cauza asta.
Si inca o idee. Ziceai ca “Toate se rezolva cu timpul.”. Asa este, se rezolva, insa asta este doar o iluzie. Timpul nu rezolva nimic, tu rezolvi deschizandu-ti ochii cu timpul. Daca dupa un eveniment nasol esti foarte suparata si peste 5 zile iti trece si nu te mai afecteaza negativ, este pentru ca vezi lucrurile din alta perspectiva. De ce am spus ca este o iluzie? Pentru ca poti sa faci acest salt de 5 zile ACUM, in momentul prezent si sa-ti impui starea aceea.
Si daca te gandesti ca inima nu reuseste sa te convinga sa stii ca si ratiunea poate fi folosita eficient: cand ai de luat o decizie, pune-ti o intrebare simpla: Ce va fi peste 5 ani daca o iau pe calea asta? Dar daca o iau pe cealalta cale? Dar peste 10 ani? 50? Intrebarea asta o sa te salveze de la multa suferinta.
Imagineaza-ti numai ca ai ajuns la 70 de ani, si te gandesti inapoi la o intamplare nefericita, si iti amintesti cat de mult ai putut suferi atunci, si cat de banala ti se pare situatia acuma,la 70 de ani, ti se pare ca ai suferit inutil. Dupa ce ai aplicat acest truc pe evenimentul tau nasol, mai poti suferi? 🙂
Cele scrise mai sus sunt in special pentru deciziile mari, ceciziile de care iti depinde viata.
Pentru deciziile zilnice trebuie sa gasesti un echilibru intre inima si ratiune.
Si in cazul in care ai uitat primele doua cuvinte din acest comentariu: asa gandesc eu, asta-i felul meu de-a fi. Nu spun ca gandirea mea este corecta ci ca asta mi se potriveste mie si daca pentru mine ceva functioneaza si este benefic, nu inseamna ca este si pentru Tine, dar poate fi.
>Ideea pe care o sustin eu e cea pe care ai punctat-o si tu: fa acel salt de 5 zile acum. Iar daca lasi inima sa te conduca, nu vei putea face asta. De-aia e razboiul dintre inima si ratiune: pentru ca tie ti-e cel mai usor si ti-e mai la indemana sa te lasi condus de inima, insa cateodata, trebuie sa o calci tu insuti, ca sa-ti fie bine tie, constient fiind ca celor din jur le e indiferenta decizia ta. De fapt, ei ar avea de castigat de pe urma ta daca ai gandi in continuare dupa cum dicteaza inima, pentru ca pot poza in victime si sa profite de tine.
Totodata, o influenta destul de mare o are si increderea in sine. Pentru ca atunci cand nu o ai, tinzi sa faci lucrurile in asa fel incat sa le fie celor din jur bine, pentru ca astfel te vor percepe ca fiind o persoana buna. Ceea ce, sa fim seriosi, nu e cazul. Nici noi nu-i placem pe toti, de ce sa vrem sa ne placa toti pe noi?
Iti multumesc ca mi-ai aratat punctul tau de vedere. O sa il adaug intr-un nou sertaras 🙂
Te mai astept!