Si de parca marimea masinii nu ne-ar face suficient de vizibili, mai si intram pe alee claxonand… si o tinem asa pana cand oprim motorul in parcare. Apropo de asta, imaginati-va un Lexus RX400 la volanul careia se afla o tipa mica, de un metru si un snitel, dar care claxoneazaaaaa (cred ca i s-a lipit mana de claxon), si care, in momentul in care face un viraj la dreapta, datorita diferentei de nivel dintre drumul pe care e si cel pe care intra, scapa volanul din mana si, pentru vreo 2 clipe, directia masinii e alta. In aceleasi clipe, un tanar ocoleste masina pe partea stanga a acesteia, iar cand vede schimbarea brusca de directie a acesteia, ii sta inima in loc. Noroc ca a reusit sa redreseze la timp masina stimabila de la volan, ca altfel tanarul nostru era azi viu colorat in nuante de verde si albastru, cel putin. Da, ne place luxul si avem fite.
In una din promenadele mele clujene cu autobuzul, observ ca au inceput si pe aici sa apara masini mari cu culori deloc de neglijat: nu numai prin Bucuresti se plimba un Q8, ci si prin Cluj (lamuriti-ma voi daca-i Q7 sau Q8). Iar spre deosebire de Copila Blonda, soferita masinii vrea sa fie REA, si se chiar mandreste cu asta. De fapt, ce poti sa vrei mai mult? Ai o masina destul de mare incat sa te poti baga in seama oriunde, culoarea te ajuta, iar numarul de la masina ii lasa pe cei din jur sa-si faca o parere despre caracterul tau. E bine, nu?
ps: imi cer scuze de calitatea imaginii, dar degetelele straine care mi-au modificat setarile de dimensiune a imaginii nu au fost prinse decat prea tarziu, iar geamurile deloc curate ale autobuzului nu m-au prea ajutat la clarificarea ei