>M-am saturat!!!
M-am saturat de oamenii care considera ca ceea ce faci tu e o nimica toata, o banalitate, si vin si se baga peste tine si strica tot. Tot pentru ce-ai muncit tu de o vreme incoace, tot ce iubesti mai mult, tot ce te ajuta sa treci peste clipe grele… s-a dus pe apa sambetei. Si drept replica, nu primesti altceva decat un raset ironic, care-ti reproseaza: “no, doar mare lucru! le faci tu iar!” sau “de parca nu poti sa-ti iei alta, asa te superi”. De parca ar fi asa simplu sa refaci tu intr-o zi, daca nu chiar intr-o ora, ceva pe ce ai muncit de vreun an incoace…
URASC IRONIA!!! Urasc gestul clasic maimutelor de a-ti da cu pumnii in piept, urland in gura mare: “eu sunt tare si mare! tu esti prost!”.
Oare nu e mai simplu si mai economic din punct de vedere al evitarii trezirii unor neuroni (ai celui care e tampit, in scopul de a gandi), respectiv al pierderii altor neuroni (ai celui care vede cum munca lui de-un timp s-a evaporat in cateva clipe) sa intrebi inainte sa faci ceva cu lucrurile altuia?
Unde mai pui ca, in istetimea lui, binevoitorul Maimutoi face vraiste prin lucrurile tale, pentru ca apoi sa-ti serveasca, cu acelasi ranjet ironic, o replica induiosatoare “doar ti le aranjezi tu inapoi, ca nu-i greu”.
Finalul grandios al dezastrului in 2 pasi si 3 miscari e repezentat de reprosul, de-a dreptul induiosator, “no, da’ de ce te-ai enervat?”
Si uite asa, dupa cateva minute petrecute alaturi de un Maimutoi ironic, se duc pe apa sambetei si buna-dispozitia de dimineata si cheful de munca…

O zi faina! Ca a mea tocmai a luat-o razna.