>Zilele astea am savurat o plimbare prin zapada alba, stralucitoare, care scartaia sub pasii mei. Se incalzise afara [numai vreo ora, ce-i drept, dar a fost mai mult decat nimic :-)], asa ca eram in bluza si ne bulgaream. Rosii in obraji, plini de viata, fericiti.
Asta e sentimentul pe care ti-l da o frumoasa si calduroasa zi de iarna. Nu aveam manusi sau caciula, nu eram aparati de geci impermeabile si fularele nu stateau bariera zapezii ca sa nu ne intre la gat. Fiecare mana de zapada iti dadea mai multa viata, mai multa energie. Asa ca am lasat deoparte problemele cotidiene si am revenit la varsta copilariei, cand o data ajunsi in zapada, lumea ti se parea un loc minunat, curat, fericit.

Dupa ce am obosit bine, am realizat ca, de fapt, acum ar trebui sa fie primavara, zapada sa fie topita, stresinile sa curga, ghioceii sa scoata veseli capul si sa anunte venirea primaverii… cand colo, zapada iti trece de glezne, soarele nu prea are putere sa incalzeasca decat vreo ora, daca are norocul sa nu fie acoperit de nori si in restul zilei e inca destul de frig incat sa nu-ti poti mermite sa scoti la plimbare hainele mai subtirele.
Asta e… mai avem de asteptat putin.