Astăzi [14 februarie, nu prezentul în general] toata lumea iubeşte, îşi face legăminte si declaratii [pentru ca mai apoi 70% dintre ei să se certe şi să se despartă], se căsătoreşte de probă pentru o zi, participă la concursuri şi fel de fel de manisfestări ca să-şi poată exprima şi arăta dragostea.
Nu sunt de acord cu căsătoriile pentru o zi: pentru mine căsătoria e un lucru serios, plin de emoţie, bucurii şi alte cele. Spui un “DA” răspicat şi hotărât, cu speranţa că dragostea, respectul şi prietenia voastră va ţine o viaţă. Familia şi prietenii îţi sunt alături, unii să te susţină, alţii să-ţi reproşeze că te-ai grăbit şi că nu ştii în ce te-ai băgat. În fine, ideea e de o dată şi pentru totdeauna. Nu o dată pentru o zi cu tine, dup-aia la anul iar, în anul celălalt ne despărţim, deci la următorul Valentin am pe altcineva şamd.
Ultima modă e “will you be my anti-valentine?”. E o chestie şi asta, ce-i drept, dar mi se pare mai mult ceva forţat, de genul “şi aşa nu ne iubim tot anul, hai să nu ne iubim nici azi”, dacă mergem în contrast cu ideea sărbătorii. Sau poate că înca n-am prins eu ideea, mai ştii? 😀

În fine, Valentine’s sau anti-Valentine’s, eu prefer să iubesc tot anul. Prefer să-mi arăt iubirea prin gesturi, nu numai prin cuvinte, prefer să te am alături 365 [366, când e cazul] de zile pe an, nu doar de Ziua Îndrăgostiţilor, că şi aşa sunt tot îndrăgostită de caţiva ani buni. 🙂

ps: La muuulţi ani! :-L

sursa poze