>
Lectură plăcută! [vă avertizez că autorul este un viitor inginer :)]
Am ajuns să trăiesc într-o lume în care, în mod constant sunt bombardat cu mai multă informaţie decât pot procesa. Viaţa a apăsat pe acceleraţie: primesc mai multe informaţii şi procesez mai mult, dar din păcate acestea îmi ocupă de tot creieraşul (ca şi virusul care, după pornirea calculatorului, ţine procesorul la 100% până la “shut down”).
Această procesare continuă se desfăşoară zi de zi, an de an şi numai mă trezesc că nu mai ştiu să gândesc. Nu neapărat că mi-am pierdut capacitatea de a gândi, ci pur şi simplu pentru că, fiind bombardat de atâtea informaţii am de luat decizii atât de frecvent încât, din cauza timpului scurt disponibil, m-am obişnuit să iau deciziile din reflex..
În general mă mulţumesc cu prima soluţie acceptabilă pe care o găsesc. Sunt ca un roboţel care are întregistrat în memorie experienţele din trecut, bune şi rele, pe baza cărora în fiecare situaţie se generează automat un script care returnează decizia pe care să o iau, iar când se termină evenimentul, experienţele trăite sunt stocate în memorie pe langă celelalte, urmând ca în viitor să fie luate în considerare la generarea deciziilor.
Desfăşurarea vieţii mele practic este definită de seria deciziilor pe care le iau in fiecare moment. Oare deciziile pe care le ia procesorul meu sunt bune? O să-mi aducă viaţa pe care mi-o doresc? O să imi aducă prietenii pe care mi-i doresc? Dar iubirea, pacea şi fericirea la care visez de când m-am născut?
Fie Josh un omuleţ care şi-a cunoscut iubita, Eli, când a hotărât să meargă într-o excursie împreună cu prietenii lui. După scurt timp s-au căsătorit şi Eli, după jumatate de an a provocat un accident de maşina in care Josh şi-a pierdut o mână. Cu siguranţa viaţa lui Josh s-a schimbat radical din acel moment. Oare cum ar fi decurs viaţa lui Josh dacă nu s-ar fi dus în excursia în care a întîlnit-o pe Eli?
Oare ce s-ar întâmpla cu viaţa mea dacă timp de o lună aş lua numai decizii proaste? Cred că aş pierde tot ce am mai scump: iubita, lucruri materiale şi poate altele şi mai importante, irecuperabile, cum ar fi, de exemplu, sănătatea pentru o viaţă întreagă.
Cum ar fi dacă timp de o lună aş lua numai decizii excelente? Probabil aş promova la servici, aş face oamenii din jur fericiţi, aş învăţa lucruri ce-mi sunt de folos o viaţă întreagă, iar dupa un timp destul de îndelungat cred că aş radia iubire, fericire şi pace în mod constant celor din jur, iar ei ar incepe să zică cât de norocos am fost în situaţia x şi y, că dacă şi ei ar avea măcar o zi norocul meu …
Sună bine, nu?
Aş putea oare să iau în fiecare situaţie decizia cea mai bună? Categoric nu. De ce? Pentru că nu trăiesc singur pe lumea asta şi asa cum decizia lui Eli de a se imprieteni cu Josh a avut efect asupra lui Josh, asa si fiecare decizie a mea are efect asupra oamenilor din jurul meu, a caror decizii iarasi au efect asupra tuturor oamenilor din jurul lor si asa mai departe. Ca sa iau cea mai buna decizie ar trebui sa stiu cel putin tot ce este afectat de ea. O alta problema este ca succesul unui eveniment depinde de decizii a mai multor persoane, persoane care au alte valori decat mine, persoane care gandesc exact contrariul a ce gandesc eu, persoane pe care nu i-am intalnit si nici n-o sa-i intalnesc vreodata dar a caror decizii au in mod indirect efect asupra vietii mele.
Este 8:00 dimineata si Josh se porneste la lucru cu masina. Ajunge pe la 8:10 la benzinaria unde facea el plinul de obicei si unde tot timpul trebuia sa stea la coada. Astazi era singurul client la benzinarie, asta il bucurase atat de tare incat i-a luminat toata ziua. A avut parte de o zi la lucru ca in vise. Se intelegea perfect cu toti. Si-a amintit cum este sa lucrezi din placere. Dupa-masa cum ajunge acasa sotia il intreaba daca a primit un laptop, la care el se uita mirat la ea dupa care sotia ii spune ca la benzinaria la care merge el de obicei se dadea cate un laptop la fiecare client intre orele 7:00 si 8:00 dimineata. Oare ar fi avut parte Josh de acea fericire in ziua aia daca ar fi aflat de cadourile de la benzinarie inca de dimineata?
Daca nu am de unde sa stiu ca o anumita decizie este buna sau rea atunci totusi ce pot eu face? As putea ca in momentul in care gasesc o solutie pe care o accept automat, inainte sa actionez, sa ma opresc si sa pun o simpla intrebare “Oare nu este decizie mai buna?”. Acuma nu ma refer la cazul in care ma duc cu masina si trebuie sa franez si ma apuc sa intreb “Oare chiar trebuie sa franez?” .. ca poate o sa fie prea tarziu :). Ma refer in general, la problemele de zi cu zi, si categoric o sa observ cel putin o solutie care mi se pare mai buna pentru problema respectiva. Si daca fac un mic efort si exersez asta zi de zi atunci mintea mi se obisnuieste si in scurt timp o sa faca lucrul asta automat. In scurt timp in fiecare situatie o sa am “ochii deschisi” , observarea noilor solutii o sa fie automata, nu va trebui sa depun efort sa gasesc alte solutii mai bune pentru ca mintea imi va gasi el, eu trebuie doar sa le ascult si sa aleg solutia care mi se pare optima. Si daca solutia optima aleasa de mine urmeaza sa fie buna sau nu aia nu conteaza pentru ca stiu ca este temporara, viata merge inainte si daca fac suma tuturor deciziilor luate atunci rezultatul o sa fie mult mai convenabil decat rezultatul deciziilor acceptate automat de robotelul din mine.
Daca am lasat apa sa curga in baia si am uitat de ea atunci cand ajung agitat la fata locului in loc sa ma apuc de aruncat urgent apa cu mana sau paharul de periuta de dinti din cada in chiuveta as putea sa iau castronul cu care am mai mult spor sau chiar sa opresc robinetul si sa scot dopul de la cada. Suna absurd si prostesc sa nu ma prind sa opresc robinetul din start, nu? Da, este absurd … si exact la fel de proaste sunt si deciziile pe care le pot lua inconstient zi de zi.
>Mi-a placut articolul. Se vede ca e scris de un programator, gandim la fel. 🙂
Asta e una din fanteziile mele: daca in fiecare moment as fi la locul potrivit, in dialog cu omul potrivit, spunand exact ceea ce trebuie, mi-as trai viata intr-un mod iesit din comun si as fi apreciat si de cei din jur.
Bine, asta ar presupune sa fiu un om destept. 😛
>Daca-ti dezvolti abilitatea de a gandi “in afara cutiei” si astfel sa detii controlul asupra punctului tau de vedere intr-o anumita situatie atunci poti sa realizezi fantezia ta: “ daca in fiecare moment as fi la locul potrivit, in dialog cu omul potrivit, spunand exact ceea ce trebuie, mi-as trai viata intr-un mod iesit din comun si as fi apreciat si de cei din jur .”