Aniversarea din anul asta m-a surprins din multe puncte de vedere. Desi ziua se anunta pregatita pentru distractie, am avut cateva clipe in care mi-am dorit sa fie o zi oarecare, sa pot sa plec sau sa ma ascund fara sa-mi simta cineva lipsa.
Cati dintre voi ati patit sa cumparati frisca Hulala (2 pachete de 500 ml, de la 2 magazine diferite) si sa se taie in timp ce o bati cu mixerul? Oricum, tortul a iesit super si fara caloriile lipsa de la frisca 😛
Partea buna a fost ca intamplarea asta mi-a demonstrat ca perfectionismul care ma caracterizeaza e daunator, drept urmare am luat concluzia sa incerc sa fac lucrurile cat pot de bine si sa mai las de la mine.
Seara am iesit la un suc cu niste prieteni. Si ei mi-au demonstrat, a nu stiu cata oara, cata putere si cata influenta are un prieten bun in viata ta. Eram dezamagita de birocratia din Romania [povestea e mai lunga si mai complicata, nu merita sa fie relatata, ca doar toti ne-am lovit cel putin o data de ea si efectele ei], si ei mi-au aratat care e partea buna a povestii asteia. PENTRU CA INTOTDEAUNA EXISTA SI O PARTE BUNA. Asa ca nu mi-a mai pasat si am trecut mai departe.
Mai departe la baia in ciocolata calda, daca pot spune asa. Am avut o chelnerita tare draguta care s-a ocupat de noi si care, ghicind probabil ca e ziua mea si vrand sa ma surprinda [sunt rea :D], a varsat din greseala ciocolata calda pe mine. Stiti ce se zice de femei ca au un al saptelea simt? Intuitia? Ei, din cauza asteia, m-am ridicat in picioare inainte sa constientizez ce se intampla. Stiam pur si simplu ca se va varsa cana aceea cu ciocolata calda cu ghimbir, asa ca m-am ridicat mai repede si am apucat doar sa simt arsura ei pe picior si sa o vad curgand pe masa si pe scaunul de pe care tocmai ma ridicasem. Ciocolata calda pe un picior e muuult mai bine decat sa ma trezesc cu toata in brate 😀
In ceea ce priveste cadourile, anul asta a fost unul senzational: am primit chestii la care chiar nu ma asteptasem si pe care mi le doream de mult.

Pana la urma totul a fost bine si a ramas in urma amintirea care ne face sa mai radem putin. Dar mi-au fost cei dragi si prietenii alaturi. Si asta a fost cel mai important: e bine sa stii ca ai pe cineva alaturi de tine, care te sprijina la greu, care e dispus sa te asculte cand ai nevoie de asta si care are incredere in tine atunci cand vine vorba de a-ti impartasi un secret, o bucurie sau o deznadejde. Imi pare tare rau sa vad ca interactiunile dintre membrii unei familii si dintre prieteni se raresc, lasand loc comunicarilor prin intermediul telefonului sau a internetului, care duc incetul cu incetul la racirea relatiei… Nu e pacat sa renunti la zilele si serile in care te distrai de minune si care iti umpleau bateriile si sa lasi locul liber stresului, problemelor si ideilor descurajante?

ps: Copila blonda, cand mergem la o ciocolata cu arome noi? 🙂
ps2: La multi ani, Catalin! Sanatate multa, impliniri si bucurii gramada!
ps3: Multumesc mult, Cristina!
ps4: Titi e cea mai fericita acum. De tare mult timp ma roaga sa mai scriu ceva pe blog. Multumesc pentru Jamie 😉