>Sa stii ca te inteleg. Sincer. Simti nevoia cateodata sa faci si tu altceva, mai nou, mai palpitant, mai altfel. Si eu simt asta cateodata, dar pentru ca tin cont de anumite lucruri, imi place sa facem asta impreuna. E mai frumos.
Mai stii cat ne des ne intalneam pana mai ieri? Si cat vorbeam la telefon? Mai stii cum asteptam cu nerabdare clipa si cum savuram momentele fericite? Ei, uite, ce ti-e si cu tehnologia asta moderna… acum mai povestim pe mess o data la ceva vreme…
Omul creste, se schimba. Viata te loveste din toate partile, iar tu trebuie sa te adaptezi.
Acum cativa ani, aveam o gramada de vise. Odata cu trecerea timpului, am realizat cat de nesemnificative erau acele vise. Acum am altele, mult mai mari, mai importante, care pot schimba cursul unei vieti. Se zice ca un vis fara un plan e doar o dorinta. Planul exista. Dar ce sa ma fac cu aceste vise atunci cand tie nu-ti mai pasa? De unul singur e greu sa duci totul la capat… daca nu chiar imposibil in unele circumstante.
Imi doresc anumite lucruri mai mult decat orice pe lumea asta. Dar ce e de facut atunci cand nu e dat sa fie? Teoretic, te obisnuiesti cu ideea si mergi mai departe. Practic, insa, esti blocat. Sensul si rostul vietii s-a spulberat si tu stai in loc. Nu vreau sa se intample asta. Am trecut peste multe, trebuie sa putem face asta. E spre binele…
Imi amintesc un episod din Grey’s Anatomy. Cel in care Izzie, in dimineata zilei nuntii ei, afirma ca nu stii niciodata ce zi e azi. Astept si eu o astfel de zi. Una care sa imi demonstreze ca exista soare si pe strada mea, ca lupta pe care o port nu e in zadar si ca visele mele mai au sanse sa se implineasca. Nu vreau sa ma resemnez si sa las totul sa treaca. Lupt! Orice ar fi, incerc sa-mi implinesc visul. Si daca chiar nu e sa fie, intr-un final, voi intelege. Dar nu ma las fara lupta! Nu pot si nu vreau.
Nu pot
Ma duc sa dorm… In acest fel ma voi apropia mai repede de ziua mea. Ziua care ma va face fericita si implinita. Se poate. Trebuie doar sa am rabdare…
Dar oare, atunci cand ramai fara rabdare, ce e de facut?…