In 8 iunie 2008. Povesteam cu Paul despre bloguri si una-alta, dupa care m-am trezit cautand nume de blog. A fost sa fie pe Blogger, iar astazi am momente cand imi pare rau ca n-am inceput pe WordPress 🙂

Imi place sa scriu. Si pentru ca imi plac metaforele, adjectivele si povestile, orice intamplare din viata mea capata o alta nuanta cand e impartasita. Fie ca e vorba de o bucurie sau de o suparare, consider ca sunt lucruri care merita sa fie pastrate undeva, intr-un loc usor accesibil, si care merita sa fie (re)citite.

Iar de motivat, ma motiveaza satisfactia obtinuta in urma definitivarii postarii si, bineinteles, comentariile vizitatorilor (fie ele scrise sau verbale). Consider ca avem ce invata din experienta de viata a altora, iar atunci cand cel care transmite nu ne este cunoscut, putem sa ii receptam mesajul la un alt nivel decat atunci cand ne lovim de alte aspecte (gen aspect fizic, sex, varsta, rang social) care umbresc semnificatia mesajului transmis. Iar daca privim in sens invers, si unui blogger ii e mai usor sa scrie atunci cand isi imagineaza cititorul.

Niciodata nu ii poti multumi pe toti. Asa ca le multumesc celor care ma critica pentru timpul acordat lecturarii blogului meu si, daca critica e constructiva, incerc sa remediez problemele. Daca nu si nu, ii mai astept in vizita, poate candva vor gasi ceva mai pe placul lor.

Nu am avut conturat foarte clar in minte un traseu, nici macar o tinta. Voiam sa scriu, iar daca cuiva i se va parea interesant, aveam sa obtin satisfactia suprema. Iar incetul cu incetul mi-am castigat cativa cititori fideli, mi-am facut si prieteni, am crescut si mi-am conturat personalitatea. Chiar daca a fost o perioada in care nu am scris pe blog, stiam ca e o parte din mine. Si nu imi pot inchipui ultimii 3 ani fara el.

Ca sa-mi fie mai usor sa accesez blogurile pe care le urmaream in mod frecvent, le-am adaugat in blogroll. Si stau acolo ca si un fel de recomandare, a ceea ce-mi place mie. Mai sunt si alte bloguri pe care le citesc, dar avand in vedere ca sunt mult mai usor accesibile de pe Twitter, am evitat sa transform mica lista intr-o lunga insiruire de linkuri.

M-a schimbat e mult spus. M-am dezvoltat alaturi de el si mi-am schimbat prioritatile si perceptiile asupra vietii. N-am avut decat de castigat de pe urma lui.

Poate stiti si voi vorba aia: in off-line ajungi sa cunosti oamenii pe care ii intalnesti, pe cand in on-line ajungi sa intalnesti oamenii pe care ii cunosti. Iar oamenii pe care i-am cunoscut / intalnit in on-line sunt minunati 🙂

Le multumesc pentru ca imi ofera cateva minute din pretiosul lor timp liber pentru a ma citi si ii astept si primesc in continuare in casuta mea virtuala colorata in nuante de roz. Si ii provoc sa comenteze si sa ma (dez)aprobe, in functie de punctul lor de vedere.