M-a convins Ruxa sa merg sa vad Rio. Nu a fost foarte greu, pentru ca nu mai vazusem de mult un desen animat la cinematograf si imi era dor.

Nu cred ca are sens sa va spun cat de mult am ras si cat de bine m-am simtit. A fost chiar o usurare sa vad desene animate create cu bun-gust, pentru copiii de toate varstele. Ca doar canalele de gen din televiziune nu au mai nou decat personaje urate, care se bat sau cine-stie-ce tampenii mai fac. Ce noroc ca pe vremea mea, Cartoon Network dadea frumos Tom si Jerry, The Flintstones sau alte desene minunate de la care aveai ce invata – si daca nu invatai nimic, macar invatai engleza, si tot erai castigat. Insa vremea a trecut si desenele s-au schimbat cu altele, oribile. Da, stiu ca si in Tom si Jerry era violenta, dar nu era perceputa la fel ca si cea din desenele din ziua de azi.
Revenind la Rio: povestea e una clasica, de dragoste cu peripetii, dar personajele sunt minunate. Iar coloana sonora a filmului este senzationala.
Cat timp am vizionat filmul, am reusit sa ma deconectez de tot si toate si timpul parca s-a oprit in loc. Lumea devenise mai frumoasa si mai linistita. Si asta, bineinteles, pana cand a dat papagalul nostru de probleme si noi am inceput sa avem emotii. Si atunci am invatat ca nu e bine sa pui o maimuta sa faca treaba unei pasari (“Nigel: Never send a monkey to do a birds job!”).
V-as povesti si daca au reusit sa iasa cu bine din peripetiile in care sunt implicate personajele principale, insa mai bine va trimit sa vedeti chiar voi filmul.

Faceti o fapta buna pentru copilul vostru (este si varianta dublata a filmului) sau pentru copilul din voi si deconectati-va de cotidian! Cu Rio este foarte simplu 🙂
Let me take you to Rio Rio!