Am fost azi intr-o plimbare prin Cluj si am ajuns pe niste stradute care erau rupte parca din povesti. Puteam sa jur ca sunt in Grecia sau in cine stie ce alta locatie feerica de concediu.
Linistea era la mare pret pe strazile astea. Bineinteles, erau doar case, de o parte si alta a drumului, fiecare cu un stil personalizat si cu niste curti… Mamaaa! ce curti! Fel de fel de flori, tuia, copacei, tufe verzi, aranjamente, statuete, dale de piatra in culori sau uni tronau in curtile astea minunate si te imbiau la visare. De curatenie nu va mai zic nimic, ca n-am ce: n-am vazut nici macar un chistoc aruncat pe jos – ori ca nu era, ori ca m-a furat atat de tare peisajul incat pluteam de-a dreptul 🙂
Asa ca stiu ce vreau sa fiu cand voi fi mare: orice ma ajuta sa imi iau casuta viselor mele, zarita pe una din stradutele astea. A, da, nu v-am zis inca de ea, dar va zic acuma:
Stiti casuta lui Alba-ca-Zapada din povesti? Micuta, cocheta, cu un etaj, cu geamuri de dimensiunea perfecta – nici prea mici ca sa ia din luminozitatea incaperii, nici prea mari ca sa strice delicatetea intregului – cu acoperisul care coboara intr-o parte pana aproape pe sol si cu o usa din lemn masiv cu zabrele negre, mari? Iar in fata usii asteia, este un mic hol inchis de o usa de sticla, in care se oglindeste portita, aleea de acces si verdeata din curte si care creaza un efect aparte.
Ei bine, mai mult decat atat casuta asta e amplasata in curtea perfecta: o curte nu foarte mare, cu brazi inalti, cu o alee facuta cu dale si multa iarba si flori. Iar in spatele curtii… panorama e Clujul. Dar un alt fel de Cluj, unul minunat, plin de verdeata si magie…
 |
| Panorama Cluj |
Deja visez cu ochii deschisi si nici macar nu mi-am pus inca problema de cum ar arata interiorul sau ce mobila s-ar potrivi. De parca mai conteaza atunci cand ai gasit case viselor tale!
Si, de parca n-ar fi fost totul perfect deja, casuta asta mai are cateva atuuri: e la 5 minute de centrul orasului, e o liniste perfecta si poti sta sa asculti trilul pasarelelor, iar zona e desprinsa parca dintr-o statiune, deci ti-e cam greu sa te convingi ca nu esti in concediu 🙂
Acum ca stiu ce vreau sa fiu cand o sa cresc mare, ma pot pune sa dorm, ca ma asteapta o saptamana tare tare incarcata si agitata. Macar sunt impacata ca adorm in gand cu casa viselor mele si, poate-poate, gasesc si eu o modalitate de a-mi face una, cat de curand, ca sa am unde evada!
O saptamana usoara!
Categories: asa-s copiii, atunci cand timpul isi face de cap, next life, povesti, sperante, timp liber
>Hmm:d Si unde e straduta asta? As vizita-o si eu:D
Foarte frumoasa casuta ta, cand te muti in ea sa ma chemi la o cafea:) Vin cu o portie duulce de muffins:->
Ada
>E la super oferta: o poti vizita doar cu mine la pachet, nu dezvalui adresa 🙂
Iar cafeaua aia, mai bine s-o onoram candva, zilele astea (sau poate dupa disertatii), sa nu asteptam pana cand cresc mare si ma pot muta. Poti aduce si muffinsurile alea 😛
>Nici macar o poza nu poti sa ne arati? Tare-s curios cum arata…
>Nu mi-am permis sa fac poza, erau proprietarii in curte 😀
>@Claudiu Insa aduce putin spre casa asta http://4.bp.blogspot.com/_bK31NP7A2Q8/SLluVXKDaCI/AAAAAAAAWOs/psqxQpHL1h8/s400/snow+white+house+1.jpg
>Ce frumos arata… fiecare are o casa a visurilor sale, ramane doar sa devina visele realizabile…
>Da, ai dreptate. E punctul rosu si mic de departe la care poti ajunge, cu suficienta ambitie si putin noroc 🙂
>Sa nu uitam si factorul "munca" 🙂
>Claudiu, ai mare dreptate, dar eu incerc sa fac abstractie de acest aspect care ne streseaza pe toti 😀