In cartea “Brida” a lui Paolo Coelho am citit o chestie foarte interesanta, careia bineinteles ca i-am facut paralele la viata reala si, dupa ce am trecut-o prin filtrul gandirii mele, am decis ca e pe bune, se aplica. Ideea generala ca “totul in viata se intampla cu un scop” era particularizata pe capitolul imbracaminte: astfel, atunci cand ne cumparam sau primim haine, fie avem o reactie de “wow! asta mi se potriveste de minune!” fie una mai domola, fie contrariul. Pentru inceput, ni se explica legatura care se creaza intre haina si purtator si cum acea haina stocheaza o parte din noi (sentimentele traite pe durata purtarii respectivei haine). Morala e sa incercam sa purtam periodic fiecare din hainele pe care le avem, pentru a pastra in miscare energia pozitiva care ne caracterizeaza.

Pana la urma, cati dintre noi nu banuim diverse articole de imbracaminte de puteri aducatoare de noroc si / sau voie buna, respectiv dam vina pe ceva bluza purtata in doua zile diferite daca ni s-a intamplat ceva rau? Ei, acel noroc este ilustrat, de fapt, de gradul de compatibilitate foarte ridicat dintre haine si posesor, iar ghinionul sau problemele intampinate de o incompatibilitate totala intre cei doi. In caz de incompatibilitate, este foarte recomandat sa renunti la acea haina care, pana la urma, chiar nu-ti place., urmarind ca sa-ti blindezi garderoba cu haine care sa te faca sa zici “wow!”.

Si pentru ca trebuie sa se intample ceva in lumea reala ca sa-mi aduc aminte chestii invatate de prin carti, mi-a venit in minte tot ce v-am povestit mai sus aseara, cand purtam o bluza din liceu si nu contenea sa mi se intersecteze drumul cu fosti colegi pe care nu i-am mai vazut de ani intregi. Asa am aflat si eu ca-s maritata si am copil si au aflat si altii ca nici nu m-am maritat si nici copii n-am facut (mai putin gemenii astia), cu riscul de a-i dezamagi ca nu sunt chiar asa de 3 in 1 cum credeau ei ca sunt. Dar deh! mai patesti si de-astea, nu? :-))