Ei iti dau viata, te cresc, te educa si te sprijina cand pornesti pe drumul tau in viata. Ei sunt intotdeauna acolo sa-ti dea o mana de ajutor, sa te sfatuiasca, sa te ajute sa treci peste orice greutate.

Ei sunt SINGURII din lumea asta care te vor iubi, indiferent ce vei face, pentru ca esti sufletul lor, esti rodul iubirii lor si pentru ei vei fi mereu copil: un copil ce are nevoie permanenta de ingrijire si rasfat. Ei te vor primi mereu cu bratele deschise si vor avea mereu pregatita o vorba buna, o alintare. Ei te asculta cu atentie intotdeauna cand vorbesti si se implica total in rezolvarea problemelor tale.

Parintii sunt un cadou minunat pentru orice copil de pe pamantul asta.

Unii se poarta cu copii lor ca niste frati / surori, ca niste prieteni sau ca niste sefi. Nu zic ca nu trebuie sa aiba si rolul asta, insa e foarte important de respectat procentul in care iau aceasta atitudine.

Altii nu stiu cand sa se opreasca: refuza sa constientizeze ca le-a crescut copilul si acum e momentul sa o ia pe drumul lui, sa isi asume responsabilitati, sa-si faca un rost in viata si sa alerge dupa vise.

Pentru ca orice limita trecuta, duce la un dezechilibru, care chiar daca nu e simtit pe termen scurt, pe termen lung intotdeauna isi va arata coltii. Si va durea. Si va rani. Si va rupe suflete. Poate ajunge sa franga chiar si inimi.

Iar in final, din toata buna intentie a parintelui de a fi altfel, se alege praful.

Si nu e pacat. E tragic!