Pe cuvantul meu de pot sa-mi inteleg vecinii. Le vin copii si nepotii in vizita. Toate bune si frumoase. Dar de aici pana la a sta pe balcon pana la 3-4 dimineata la povesti, la depanat aminitiri si la concurs de rasetecu copii, in timp ce nepotii fac vocalize pe melodiile ascultate la Mtv sau Utv sau care-o fi, e distanta mare…

Zicea Zicu la un moment dat dupa ce si-a dat el seama ca a imbatranit si zau de nu-mi vine si mie sa zic asta, avand in vedere ca mai aveam putin azi-noapte pana sa ma ridic din pat si sa ma prezint la usa impricinatilor pentru a-i ruga sa aiba mila de noi, muritorii de rand, care azi, de cu dimineata, trebuie sa mearga la serviciu.

Dar nu, nu m-am ridicat ca mi-era jena de ulterioarele intalniri cu vecinul, de mirarea inocenta cu care as fi fost intampinata si de situatia jenanta in care ii puneam pe ei.

Si mai trece o ora, eu ma tot fac ca dorm, cand incepe nepoata, manca-o-ar mama, sa topaie. Si mai-mai ca as fi pus mana pe telefon sa sun la Politie cand, minune!, se autosesizeaza maica-sa si o potoleste…

Ce sa-i faci, dom’le, daca nici cand iti forteaza omul mana sa te duci sa ii spui ca tu ai ora de somn nu te misti, n-ai decat sa astepti sa isi termine de depanat amintirile sau sa se termine vacanta si sa plece inapoi acasa…

ps: din categoria “eu am ora de somn dar altii nu ma lasa sa dorm”, va invit sa vizionati urmatorul filmulet: