Aveam undeva aproape de 2 ani cand am fost la mare cu ai mei prima data.
Eram pe malul marii si ma jucam cu lopatelele in nisip. Reusisem sa fac o un soi de castel (a se citi “damb de nisip”) inconjurat de apa si ma straduiam sa adancesc canalul din jurul lacului, cand apare langa mine un baietas, probabil ceva mai mare ca mine, cu o galetuta cu apa. Iar apa aceea nu era menita sa stea ea asa cuminte in galetuta, ci s-a rasturnat pe frumusetea mea de castel. Iar spuneti voi de nu era asta un motiv bun pentru un copil de nici 2 ani sa se apuce de plans? Ei, eu am considerat ca este o tragedie si m-am apucat sa plang. N-as stii sa va zic ce s-a intamplat dupa asta, dar prespun ca e destul de banala continuarea.
De atunci n-am mai fost la mare, pentru ca pe ai mei ii oboseste apa. Insa am vazut marea intr-o seara de 20-si-ceva martie 2005, in Grecia: eram intr-o excursie organizata de scoala. Desi era destul de rece afara, n-am rezistat tentatiei de a umbla desculta prin apa. Iar valurile care mangaiau nisipul mi-au adus aminte de micul meu joc de la prima intalnire cu apa marii…
De atunci n-am mai fost la mare, pentru ca pe ai mei ii oboseste apa. Insa am vazut marea intr-o seara de 20-si-ceva martie 2005, in Grecia: eram intr-o excursie organizata de scoala. Desi era destul de rece afara, n-am rezistat tentatiei de a umbla desculta prin apa. Iar valurile care mangaiau nisipul mi-au adus aminte de micul meu joc de la prima intalnire cu apa marii…
O alta chestie pe care mi-o amintesc era o carte maaaare cu Mersul Trenurilor care imi era tare draga, asa ca de cate ori aveam ocazia o luam la rasfoit si atata o studiam incat, daca nu as fi fost asa mica, ai fi jurat ca o citesc. Din pacate, nu stiu ce s-a intamplat cu cartea mea…
Cam astea is cele mai vechi amintiri ale mele. Despre altele mai “noi”, puteti citi aici si aici.
Acest post a vrut sa fie initial un comment la articolul de aici al Copilei blonde.
Categories: amintiri, asa-s copiii, atunci cand timpul isi face de cap
>asa-s facute lucrurile. sa tina pana nu mai tin. frumoasa povestea ta
>Important e sa adunam cat mai multe amintiri frumoase. Multumesc!
>Tuuuu… am eu o idee despre unde îţi doreşti tu să ai luna de miere… 😉
tocmai pentru a crea noi amintiri.
Şi urât din partea băiatului respectiv. Ăştia-s răi de mici, domne, aşa ceva!!!
>Mai avem pana la luna de miere, dar mersi de idee 😉
Si eu care credeam ca sunt singura cu parerea asta 😀