Fiecare persoana e unica in felul ei si are o colectie impresionanta de calitati si defecte (ordinea insiruirii nu e aleatoare). Asa ca data viitoare cand va grabiti sa interpretati ce zic unii-altii, ganditi-va prima oara ca poate nu toti zic ceea ce [nu] vreti voi sa auziti 😉 Nu de alta, dar nu e nevoie decat de o vorba de 2 secunde (cu tot cu timpul necesar gandirii acesteia) pentru a jigni sau supara pe cineva drag – lucru pe care, sincer, nu vi-l recomand.
Iar in ceea ce ma priveste, nu ma mai scuz pentru nimic:
Weekend placut! 🙂
Categories: firul de nisip, tipologii, victime colaterale
>Trebuie să învăţăm să ne acceptăm aşa cum suntem, dar înaine de a spune ceva, e bine să gândim de două ori. Cuvintele odată spuse, nu mai pot fi luate înapoi!
>Mare dreptate ai, Mihaela! Pacat insa ca ne sta in fire sa ne aruncam cu capul inainte in toate…
>Cuvintelor nu e bine să le dai voie să se transforme în răni sau nervi sau supărare, fiindcă n-ai nici un avantaj. Cuvintele sunt pentru a comunica, nu pentru a înjunghia. Însă trebuie folosite cu cap. Şi de cel care le rosteşte, dar şi de cel care le primeşte.
Înţelegi? Percepţia.
>Notez indata totul pe un post-it care urmeaza sa se lipeasca de monitor. Multumesc!
Perceptia… perceptia… perceptia… 😀