Sambata, bunica mea a implinit 95 de ani. Da, e nascuta in 1916.
Are cinci copii, o gramada de nepoti, cativa stranepoti si chiar si strastranepoti.
A trecut prin vremuri grele, a muncit zi lumina la camp si a avut grija de o gospodarie. Si-a pierdut primul sot in razboi, dar a mers mai departe. S-a recasatorit cu bunicul meu. Care ii e alaturi si azi, la cei peste 90 de ani ai lui (sau 150, cum zice el cand il intrebi cati ani are, pentru ca anii petrecuti in Siberia au fost mai lungi decat cei calendaristici).
Nu pot sa-mi imaginez cum e sa fii sotie, mama, bunica, strabunica si strastrabunica si nici nu stiu daca as vrea sa platesc un pret atat de mare ca sa aflu. Pentru ca nu ai nici o garantie ca vei avea pe cineva alaturi atata vreme. Ei sunt niste oameni norocosi, chiar daca nu le e usor. Mi-e mila de ei cand ii aud zicand ca i-a uitat Dumnezeu pe pamant.
In alta ordine de idei, poti sa-ti inchipui cum e sa ai saptezeci si ceva de ani si sa ai parinti? E asa o chestie asta, pentru ca tuturor ne e groaza de moarte, mai ales atunci cand sunt implicati cei dragi noua.
Oricum, mi-ar place foarte mult sa facem un soi de intrunire de familie. Nu cred ca am incapea toti in curte, iar masa la care ne-am aseza ar trebui sa fie foarte mare, insa pun pariu ca ar fi foarte frumos ๐ Ar fi ca o ilustrare practica a unui arbore genealogic, care o are pe bunica la baza ๐
sursa imagine
Important e sฤ ajungem la vรขrsta lor รฎmpliniลฃi!
Nu stiu cum faci, dar intotdeauna ai dreptate! ๐
Intotdeauna m’am intrebat cum puteau femeile de atunci sa faca fata la atatia copii, acum abia se descurca mamele cu unul singur :))
PS: vrei sa participi la un experiment? ๐ mai multe detalii pe blog
Atunci nu era asa de “compact” timpul, nu erai asa stresat si valorile erau altele…
ps: ma uit ๐
hehe:)
uite eu mai am 12 frati din aceiasi parinti:) nu fac parte din nicio secta religioasa. ai mei au hotarit asta si asa a fost:) Paradoxul e ca mama mea a fost singura la parinti. Parintii mei sunt un cuplu cum rar vezi. Intr un cuvant se iubesc:) si nu e usor sa cresti atatia copii, sa ii faci mari, sa ii trimiti la casele lor…si nu e usor nici sa fii unul dintre copii unei familii cu multi copii, dar iti spun ca eu nu as schimba cu absolut nimic copilaria mea:) am avut cea mai fericita si frumoasa copilarie! si cei mai buni parinti si bunici:) Azi ei sunt acasa. Singuri. Noi am cam plecat. Fiecare cu rostul lui. Ma gandesc ca e dureros sa cresti 13 copii si sa te trezesti intr-o casa imensa singur…
mi e mila de ei, dar nu aveam cum sa ne intoarcem. avem visele noastre…dar mai stim ca vom avea UN ACASA MEREU!:)
13 copii? Oau! Cinste parintilor tai si cinste voua! Sunt convinsa ca si momentul in care va adunati toti la masa este minunat!
Multi ani inainte bunicii tale care e si strabunica ๐ A mea o sa implineasca 88 ani in martie, anul viitor. E apriga si inca fresh ๐
Au trecut prin multe bunicii nostri. Eu cred ca inainte oamenii erau altfel aveau alte valori, motiv pentru care daca viata lor nu a fost usoara cel putin a fost demna si prin asta frumoasa.
@Monica: intotdeauna unde-s multi copii, familia e mai faina. Cresc mai uniti, nush, ai un alt sentiment de apartenenta. Inteleg foarte bine chestia asta desi eu am o singura sora ๐
Multumesc, si bunicii tale la fel! ๐
Bine ai venit! ๐
ce-mi plac mie postarile tale ๐
Si cat de tare ma bucur eu! Iti multumesc mult! :*
[…] Va mai aduceti aminte de Bunica? […]