Anul trecut, cand am inceput sa cautam sala pentru marele eveniment, nu-mi venea sa cred ce-mi aud urechile: “Cand vreti sa faceti nunta? In 2012?! Aaa, pai noi avem totul ocupat. Nu mai bine vreti o data din 2013?”… si sa mai zica unii ca e criza…
Pornind de la exemplul de mai sus, extrapolati va rog la oferte pentru foto, video, amenajari si alte cele. De programarea cununiei civile online pe site-ul Primariei nici n-are sens sa zic ceva: totul e ocupat de pe la 9 dimineata pana la ora 13, asa ca nu-ti ramane decat sa faci noapte alba inaintea nuntii ca sa apuci sa te machiezi si sa-ti faci parul si tu, inainte de cununie, sau sa gasesti un local unde sa iti faci nunta de noapte.
Asa ca nu ma asteptam ca azi sa fie foarte multa lume la Muzeul de Arta, ca doar sansele sa gasesti ceva calitate la un pret decent ar tinde spre zero, nu? Si uite ca mare mi-a fost mirarea cand am vazut cata lume se imbulzea, la propriu, la toate standurile, in cautare de de toate.
Mi-a placut insa ca am gasit oameni relaxati si dispusi sa clarifice orice dilema sau sa sugereze variante alternative in functie de cerinte, in ciuda faptului ca erau bombardati de intrebari din toate partile. Si ma asteptam sa existe oferte promotionale, insa a fost una care le-a batut pe toate: invitatii de nunta la 1 leu / bucata. Da, recunosc, erau vreo doua cataloage dintr-astea si un al treilea care avea pretul redus la invitatii (astea nu erau la 1 leu), insa nu prea pot zice ca erau ceva modele mai rasarite printre ele. Mie mi-a placut doar un model, insa nu suficient de mult incat sa ma convinga sa profit de oferta lor. M-am ales in schimb cu o sedinta de sauna autentica si cateva respiratii in ceafa pana cand am reusit sa rasfoiesc, cu toata viteza posibila, cele trei cataloage.
Nu mi-a placut de cofetariile care au venit sa-si faca reclama “pe uscat”, cum ar veni. Se presupune ca e necesara o minima sedinta de degustare pentru a-ti face cat de cat o idee de produsele lor si, daca tot ii gasesti pe toti la un loc, chiar mi-ar place sa pot sa-mi fac macar o idee in urma targului. Nici poveste! Am vazut o gramada de torturi false imbracate in martipan, dar nici urma de vreun catalog din care sa furi idei pentru un tort sau sa zici ca stiu sa faca tortul viselor tale (strict din punct de vedere al aspectului) asa ca te-au convins sa iti iei prajiturile de la ei. Asa ca, degeaba.
La verighete ce te puteai uita in voie, ca nu prea se inghesuia lumea. In ceea ce priveste oferta lor promotionala, gramul de aur nu era 165 lei, ci 160. Si cand ma gandesc ca in Alba Iulia e 140 lei gramul de aur…
Nu m-am uitat la rochite deloc. Nici n-avea sens: la cabina de proba de nici un metru patrat care-ti era pusa la dispozitie si la ce inghesuiala era pe acolo, de-abia te puteai imbraca, daramite sa te mai si vezi in vreo oglinda… Asa ca am scapat de un stres si de un pachet de nervi evitandu-le standurile 🙂
Se deschide un hotel nou in Cluj in martie. Iar fetele de acolo de la stand erau niste dragute! “Aveti nunta anul asta? Aveti sala? Am inteles… aveti sala… pai atunci va putem face o oferta pentru cazare” si zau de nu imi venea sa le ma duc sa vad ce le poate capul daca n-aveam sala deja.
N-am inteles insa de ce unii pot avea un carnetel la indemana pentru a nota o adresa de mail si un numar de telefon, iar altii nu. Sincer, am venit acasa cu o plasa plina de fluturasi de la te miri ce, si nu mai stiu cu care am vorbit, care mi-a placut si care au fost draguti. Insa cei cativa care mi-au notat adresa de mail ca sa-mi trimita o oferta sau au zis ca ma vor contacta saptamana viitoare pentru a ne intalni si a discuta in detaliu despre oferta lor, sigur vor avea parte de atentia mea si, poate, voi ajunge sa le fiu client.
Prezenta unui reprezentant al Primariei Cluj Napoca la targ e un banc tare bun! Am mers eu relaxata sa-i intreb intre ce ore au program, cand trebuie sa depun dosarul daca cele 10 zile dinainte de data cununiei pica in weekend si alte detalii de-astea, organizatorice, si cand colo… am fost intampinata de o masa cu un buchet de flori si o cutie cu pliante verzi. Frumos din partea lor, nu?
O alta chestie destul de abstracta, ca sa nu-i spun altfel, a fost pretul biletului de intrare: 7.5 lei. Serios?! Adica, la targuri de gen, se merge in pereche, cel putin, iar pentru o plimbare de cateva ore, o sauna gratuita, niste coate, cateva zambete, multe incruntari si tarife piperate ce-ti dau palpitatii nu merita sa dai 15 lei. Parerea mea!
Iar pentru ca Murphy nu doarme, banii pe care nu i-am dat pe intrare (primisem o invitatie pentru doua persoane de la un salon), au mers pe parcare. Si, ca sa fim bine intelesi, nu mergeti cu masina la Nunta la Palat, ca nu aveti unde parca, pe o raza de jumatate de kilometru in jurul Muzeului de Arta! Sau faceti ca noi, duceti masina in parkingul de sub Central si nu cititi panoul cu tarifele: – sub o jumatate de ora: gratuit; – intre 31 si 60 de minute: 2 lei; – intre 1’01” si 1’30”: 6 lei; …; – intre 2’01” si 2’30”: 15 lei. Serios?! Daca stiam, luam taxiul… A, da, si daca totusi faceti ca noi, sa nu intrebati cu jumatate de gura “cat?” atunci cand doamna de la ghiseu va cere banii, ca s-ar putea sa va si luati o portie de bataie pentru ca nu ati citit panoul (extrem de prost pozitionat) de cand ati intrat.
Per total, pot zice ca am castigat totusi ceva azi: am mai bifat trei capitole din lista mea, am vazut cateva lucruri frumoase si astept sa primesc oferte de la cei care m-au impresionat.
O seara faina!
ps: programul de vizita maine este intre orele 10 si 17
sursa imagine
De unde să încep? Atâta reclamă la acest eveniment şi până la urmă nu m-am ales cu nimic.
Preţul de intrare e mai mult decât absurd. Standurile cu rochii de mireasă nu m-au atras deloc, cum ziceai şi tu, nici nu prea aveai unde să te schimbi.
De cofetării şi eu am fost surprinsă că nu ofereau nimic de gustat, dna de la Pralina a fost super morocănoasă, îţi şi era frică să întrebi ceva.
Cred că am avut prea multe aşteptări de la acest târg, până la urmă tot internetul mă va ajuta.
Cât despre parcare, noi am avut noroc că am găsit pe strada cu Diesel-ul, cât despre pancartele cu tariful, Ioana draga, te mai miră ceva la noi?
Da, ai dreptate… traim pana la urma in tara tuturor posibilitatilor… si nu in sensul bun 🙁
[…] Pentru prima parte a povestii – Nunta la Palat […]