Ieri a fost ziua lui Tata: a implinit 16 ani :-D. L-am sarbatorit cum am stiut noi mai bine si am pregatit, ad-hoc, chiar si un moment amuzant care sa deosebeasca evenimentul de celelalte aniversari de pana acum.

Nu-mi aduc aminte exact cand sau de unde am cumparat un set de lumanari buclucase, care se reaprind, asemenea Pheonixului care renaste din propria cenusa, insa ieri cand am dat peste ele, am inceput sa ma distrez in sinea mea. Incercand sa nu ma dau de gol, am luat pachetul de lumanari si m-am indreptat inspre tortul care astepta cuminte incoronarea. Am aprins lumanarea, m-am dus in camera si am inceput sa ii cantam “La multi ani!”. Cand a venit momentul sa-si puna dorinta si sa sufle in lumanare, eram cu sufletul la gura nestiind daca va functiona sau nu reaprinderea.

1. S-a reaprins dupa aproximativ 5 secunde. “N-ai suflat destul de bine! Mai incearca o data!”

2. 2 secunde. “Ha, mai ai dreptul la o dorinta!”

3. 10 secunde. “Hai, cu curaj, ca pana la 16 mai ai!”

4. 3 secunde (noi deja radeam in hohote si Tata s-a prins ca lumanarea e buclucasa, insa ne-a intrat in joc). “Hai, no, nu poti sa stingi o lumanare? :-D”

5. 6 secunde. Un suflu puternic si apoi dezamagire in camera: Tata reusise sa-i vina de hac lumanarii 🙂

Va recomand cu drag sa folositi si voi lumanari de-astea, insa cred ca ar trebui “consumate” cu moderatie. Noi am zis ca o lumanare e de ajuns, ca de era sa punem 16 pe tort nu stiu zau cand se stingeau toate :-))

sursa imagine