Sunt momente, locatii si ocazii la care toata lumea uita de orice grija si se distreaza pe muzica buna, muzica de joc, unde horele-s in toi sau se joaca-n doi.
De genul ala de petrecere mi-e mie dor. Nu cluburi, nu muzica bubuita in urechi, nu pitzi, moda, sclipici si kitch, ci voie buna, oameni faini si muzica populara de joc. Iar cand obosim de atata jucat, se schimba ritmul in muzica populara de masa ca sa stam toti si sa cantam la unison.
Mi-s dragi toate astea si mi-e dor de ele chiar daca nu stiu sa joc foarte bine. Parca omenia si bucuria se simt si se traiesc cu alta intensitate in asemenea imprejurari. Oboseala dispare, capeti putere sa infrunti necazurile vietii si pofta de viata urca la cote inalte din nou.
O petrecere dintr-asta iti incarca bateriile pentru o luna, iti umple plamanii cu aer, iti indreapta spatele si-ti ridica fruntea. Asta e leacul pentru egoism, stres si degradarea valorilor umane!
Tu cat de bine stii sa joci?
sursa imagine
Dragut articol, dar nu imi pica deloc bine. De cateva luni astept un chef de acest gen, insa degeaba. Mie tare dor de astfel de petreceri.
De jucat . . . stiu, cat de cat. Am fost in 2 ansambluri si am dansat de mica. Iar acum imi lipsesc foarte mult.
Punem de-un chef deci? :>
Ce mai astepti? 😛
Acuma fac playlistul!