In fiecare an, la inceput de martie, imi aduc aminte de Baba Dochia si cojoacele ei si ma distrez copios. Pentru ca la fel facem si noi, ademeniti fiind de gradele din termometru care se inmultesc considerabil fata de azi-iarna, cand eram striviti de greutatea hainelor.

Si, in fiecare martie, cineva din cercul meu de cunoscuti raceste. Pentru ca a batut soarele prea tare in geam de dimineata si a plecat in tricou de-acasa, iar pana seara cand a ajuns acasa s-a racit atat de tare afara incat erau in stare sa intre intr-un magazin si sa-si cumpere o geaca sau o bluza mai groasa. N-au facut insa asta, pentru ca erau prea grabiti sa ajunga acasa, pentru ca li se parea absurd sa-si ia o haina mai groasa pentru o seara sau pe ultima suta de metri a iernii sau pentru ca nu aveau suficienti bani la ei si magazinul nu accepta plata cu cardul (apropo de asta, cum Doamne poti sa nu ai un pos in magazin in ziua de azi?!).

Mai era si imaginea asta:

Mi s-ar parea normal sa dardai de frig la 15 grade primavara, dupa ce ai inghetat o iarna intreaga, la fel cum mi s-ar parea normal sa fii in tricou toamna la aceeasi temperatura, pentru ca ai bateriile incarcate de caldura din vara, insa e chiar invers. 🙂

Oricum, eu inca sunt in legaturi stranse cu vitamina C si beau ceai in fiecare zi, asa ca sper ca voi scapa luna asta de raceala. Sa aveti grija de voi, ca e pacat sa va umbreasca o raceala bucuria adusa de primavara, de copacii inmuguriti, de trilul pasarilor si de florile care rad la soare!

sursa imagine