Am mai adaugat o toamna la colectia proprie si personala. A doua cea mai friguroasa toamna din viata mea (prima a fost acum vreo cincisprezece ani, cand, la inceputul scolii, eram toti cu geci de toamna tarzie pe noi si dardaiam de numa-numa).

Imi place sa cred ca sunt mai inteleapta, mai rabdatoare, mai calma, mai buna, mai vesela. Sunt sigura insa ca sunt mai implinita, chiar daca nu voi renunta niciodata la lupta pentru ce consider eu ca e mai important pe lumea asta: pace si liniste sufleteasca.

De ce pace si liniste sufleteasca? Pentru ca atunci cand ajungi sa le ai pe astea, inseamna ca ai si sanatate, si iubire, si respect, si stima de sine, si prieteni si oameni dragi alaturi. Pentru ca atunci cand le ai pe astea doua inseamna ca ai putere sa muti muntii din loc, stii exact cine esti, ce-ti doresti de la viata si cum sa faci sa ajungi acolo. Pentru ca atunci cand ai pace si liniste sufleteasca poti sa pui seara capul pe perna si adormi rememorand ziua minunata care a trecut si esti recunoscator pentru tot ce ai in jurul tau si te simti implinit. Nu mai trebuie sa adormi uitandu-te la televizor si nici numarand oi, pentru ca satisfactia si implinirea pe care le simti te conduc pe taramul viselor in cel mai bland si frumos mod posibil.

Si, cu toate ca am mai crescut cu un an, tot trebuie sa stau sa ma gandesc cati ani am de fiecare data cand sunt intrebata. Nu stiu de ce, dar in mintea mea raspunsul natural si evident la intrebare este 17. Am 17 ani. 🙂

sursa imagine