Ca tot ziceam eu ca imi trebuie elicopter, zilele trecute am fost martora unei situatii destul de amuzante.

Unui vecin i-a fost blocata masina, iar omul, stresat, agitat si grabit, a sunat sa vina “stimabilii” sa ridice masina buclucasa. Inainte de a suna, bineinteles, a incercat sa scoata masina din parcare – fara succes, insa, pentru ca masina din spatele masinii lui era parcata intimidant de aproape. La cat era de grabit, mai c-ar fi acceptat sa isi indoaie bara spate de la masina, daca nu trebuia sa-si lase, mai apoi, RCAul in grija celui care a parcat prea aproape.

Cand au venit “stimabilii”, au analizat situatia, au facut schimb de priviri si apoi i-au zambit impaciuitor vecinului grabit, spunandu-i: “Care este problema, stimate domn? Nu intelegem de ce ne-ati chemat.” Vecinul, uimit, agitat si grabit, le explica situatia, dupa care se vede invitat sa urce la volanul autovehiculului din dotare pentru ca… “aveti suficient loc sa iesiti. Daca ar fi venit Politia Romana sa va dirijeze sa iesiti din parcare, v-ar fi si taxat pentru asta.”

Cum-necum, astia de la Politia locala se pricep la dirijari si mai si intimideaza masinile pe care ar trebui sa le ridice (ca fac singure doi pasi mai in spate) – daca inainte sa apara “stimabilii”, vecinul nu reusi sub nici o forma sa iasa din parcare fara sa zgarie masina din fata sau spate, acum facu doua manevre si era scapat. Si socat. Nu-i venea sa creada!

E musai sa invat sa parchez la milimetru. Ceea ce va doresc si dumneavoastra, ca azi-maine ajungem sa ne lasam masinile scoase din viteza si mutate de colo-colo, ca sa poata parca cat mai multi. 😉

Ps: Privind imaginea (“parking in Paris”), realizez ca in astfel de conditii, chiar numai pe la trecerile de pietoni mai poti traversa strada. Sa sari peste masinile parcate cred ca ar fi prea mult, totusi. :-))