Sunt coplesita de sarcini, taskuri si responsabilitati, nu imi ajunge timpul pentru mai nimic, insa sunt fericita. Nu pot sa imi explic cum vine asta.

Iar azi, intr-un moment de focus intens, in timp ce lucram la un proiect, realizez ca melodia ce se aude in castile mele e… altfel. Ma invaluie, ma copleseste, ma rascoleste. Asa ca o pun pe repeat (youtube.com -> youtubeREPEAT.com 😉 ). In scurt timp, realizez ca mi-a dat aripi. O ador. 🙂 Si o impartasesc si cu voi, ca cine stie ce rezultat va avea asupra voastra; dupa ce o ascultati (de preferat, in casti), mi-ar face o deosebita placere sa imi spuneti cum vi s-a parut.

Mi-e dor de blog, mi-e dor de voi, mi-e dor de tot ce inseamna asta. Chiar daca nu se vede, efectiv, gandul meu e mereu aici: ma imaginez scriind povesti pe blog, mi-e dor sa imi petrec timpul aici, in fata colii albe, insa momentan pare ca nu e momentul pentru asta. Nu e nimic. Astept. O sa ii vina iar randul.

Sa aveti grija de voi! 🙂

sursa imagine