Inchideam ochii candva ca sa-mi gasesc melodia,

Insa tot ce gaseam era mahnirea.

Era intuneric si rece si aer n-aveam,

Si oricat cautam nu gaseam cu privirea

Fereastra care s-alunge amagirea.

Apoi, intr-un colt, o raza ce-ajuns

A fost suficienta sa imi faca un dus

S-apoi a inceput sa se puna pe tuns.

Din intuneric taia mai cu spor

Sa lase loc luminilor.

Lumini. Si flori. Si clinchet de ape.

Fluturi. Libelule. Albinute ocupate.

Si pana cand m-am trezit din vis,

Aveam o dumbrava frumoasa de-atins.

S-acum inchid ochii mai mereu,

Ma duc in dumbrava sa sed numai eu,

Sa caut melodia, sa uit tragedia,

Sa imi adun rasuflarea si sa-mi caut menirea.

Si e bine acum in dumbrava la mine,

E cald, e curat si nimeni nu stie

De visul acesta chiar s-a-ntamplat

Ori imaginatia mea proprie si l-a crosetat.