Alaturi de clasicul “voi fi fericit cand…” vine, aproape fara sa il observi, “e o perioada grea, pana trece o sa las stacheta mai jos” sau fratele lui, “ma inchid in bula mea pana trece”.

S-apoi uiti sa iesi din bula. Te obisnuiesti acolo, in confortul familiarului, si acolo ramai. De la planuri, vise si idei marete, ajungi la… sa mai treaca o zi. Si inca o zi. Apoi un an, ca dup-aia o sa se intample ceva-ul ala si va fi mai bine. Iar asta e perfect, ca timpul tace si face. Insa tu, inchis in bula ta, ajungi sa faci primul compromis – iti permiti sa faci un mic compromis, ca doar bula ta e rezistenta si nu o sa se intample nimic de la un compromis. Apoi, afundat in asteptarea ta tacuta, in confortul bulei tale, mai faci un compromis. Si inca unul… ati prins ideea.

Ce urmeaza? Sa ramai in bula, prins, blocat. Asteptand sa treaca ziua, luna, anul. Viata. Si gata. S-a terminat! 🙂

Sau… sa iti reamintesti cum era cand visai. Cand incercai, fara frica de esec. Cand iti asumai, chiar daca ieseai sifonat din unele miscari – ca doar numai cine nu incearca nu greseste. Si incerci sa te ridici, chiar daca e greu, ca bula ta s-a transformat in ou cu pereti grei, masivi. Si confortul familiarului incepe sa nu mai fie asa de interesant, incat sa merite sa ramai acolo prins, blocat. Asa ca te mai ridici putin. Compromisele facute incep sa se vada, sa se simta. Oamenii se simt deranjati ca ai ridicat capul, ca incepi sa ai un spatiu al tau de aparat. Ca incepi sa ceri, nu doar sa astepti.

Fa-ti o lista cu ce iti place. Adauga lucrurile pe care iti doresti sa le faci. Aminteste-ti cu ce te ocupai inainte sa te inchizi in bula. Organizeaza-ti timpul, meniul si fa loc la ceva ce iti place in programul tau, in fiecare zi. Lasa supravietuitul in urma, ridica-te si traieste! Simte! Viseaza! Cauta sa inveti ceva nou, sa citesti o carte buna, sa iesi din zona de confort si sa te redescoperi. Lasa scuzele deoparte, indiferent cat de confortabil e familiarul tau, si nu o sa iti para rau!

Lasa supravietuitul. Traieste!

Pentru angajatul model care merge acasa doar sa doarma, pentru care orele suplimentare is ceva normal: organizeaza-ti timpul in asa fel incat sa iesi pe usa cand s-a terminat programul, fa o lista cu prioritati si cere colegilor sa te ajute sau angajatorului sa rezolve blocajele, insa nu uita de tine la birou!

Pentru parintii care asteapta sa creasca (odata!) copilul ca sa nu mai necesite atata atentie: invatati sa fiti 3 (sau 4, sau 5, sau…), cautati sa va bucurati de membrii familiei voastre si de compania lor, incercati sa gasiti activitati care sa va sustina sa petreceti cat mai mult timp impreuna. Copiii cresc atat de repede, incat efectiv e vorba de doar cateva veri pe care le veti petrece impreuna; doar cateva Craciunuri in care puteti furisa cadourile sub brad si sa ii urmariti reactia in fata magiei; doar cateva serbari ale copilariei. Apoi va fi tot mare, tot independent si voi… tot mai mandri de el. 🙂

Pentru Mama care e pe ultimul loc (si) azi: totul va trece extrem de repede si nimeni nu isi va aminti cate feluri de mancare erau la fiecare masa, nici cum stralucea mobila, insa mancarea pregatita impreuna, dusurile cu multa spuma si rasete si aventurile din cortul de sub plapuma va vor aduce mereu zambetul pe buze! Si va veni si ziua in care parul va fi spalat la timp, casa aranjata si copiii independenti, indiferent cat de greu e acum totul.

Pentru Tine, oricine ai fi si orice ai face, nu uita sa iti scoti visele din cutie si sa le privesti, sa le construiesti, sa le dai viata!

Lasa supravietuitul. Traieste!

sursa imagine: Art by Mollycules @buddhadoodles.com