E seara si copilul urla de foame, de somn, a deconectare.
Hainele asteapta sa fie spalate, intinse sau impaturate.
Paharul tau e gol, ochii se inchid, in suflet ai o lupta si porti nu se deschid.
Linistea e departe, zilele sunt lungi, dar anul care trece degeaba o sa-l plangi.
E greu sa ai rabdare, e greu s-auzi urland copilul ce nu tace si nu-i multumit nicicand.
Dar respira, draga Mama, si uita-te la el. Vezi “ce-i lipseste, oare?” si cauta sa-i dai.
De e deconectare, e mai usor s-alegi concursul de putere, dar, pe termen lung, tu pierzi.
Doar 7 ani ai sa il ajuti sa-si deseneze “parintele interior”. Gandeste-te bine ce vei vrea sa-i zica. Poate fi “sus, copile! Acum va fi mai bine!” sau “nimic nu se poate face cu tine!”…
E greu, fir-ar sa fie. Copil esti si tu inca. N-ai invatat sa nu-ti mai fie frica. Inca te critici tare, c-asa ai invatat. Asa-ti doresti s-ajunga si scumpul tau baiat? Sau de e fata, scumpa, vei vrea sa plece capul de fiecare data cand ii maraie altul?
Te rog, e greu, stii bine. Respira inc-o data. Lasa-te jos, parinte, invata de te joaca. Invata-l sa se ierte. Sa mai incerce o data. Invata-l ca e om si poate sa aleaga, ca poate sa gandeasca, ca poate tot sa faca!
Durerea nu-l invata decat ca cin’ e mare cu pumnul poate piticii sa doboare. Nu vrei durere in suflet chiar tu sa ii plantezi. Vrei sa poata alege, vrei sa vina la tine, vrei sa fie lumina, iubire si culoare, vrei sa aiba curaj sa-ncerce lume cea mare.
Tie ti-e greu ca nu stii… cum sa raspunzi cu pace. Iubire, calm, rabdare, sa vezi ce nu-i da pace.
Copilul asta scump ce ieri radea la tine, desi acum e mare, te cauta, stii bine. Stie ca a gresit, asa ca indica-i drumul, da-i mana sa-l ridici, dar nu ridica… pumnul.
Si tu gresesti, stii bine, dar nimeni nu te cearta. Ca de te cearta, o-oooh, cate vorbe i s-arata. Copilul tau nu stie, dar incet invata. Nu te teme de ce-i spui, ca din vazut invata.
E greu, fir-ar sa fie. Dar asta e momentul! Tu care alegi sa fie: bucuria sau… regretul?sursa imagine